Supranumit cel simplu, sau cel prost, este cinstit pe 7 martie. Sfântul Pavel era plugar, un om cu totul de rând, dar lipsit de răutate și de prefăcătorie, ca nimeni altul. Avea însă o soție desfrânată, fără ca el să știe lucrul acesta multă vreme.
Într-una din zile, venind el de la țarină pe neașteptate, în afară de vremea obișnuită, așa cum se întâmplă câteodată, a găsit pe soția lui necinstindu-i casa cu un bărbat străin. Atunci zâmbind plin de blândețe le-a zis: Bine, bine, nu-mi pasă de ce faceți, martor iau pe Iisus Hristos; de acum înainte nu vreau să o mai văd înaintea ochilor; a ta să fie și ea și copiii ei, iar eu mă voi duce și mă voi face monah. Astfel s-a dus în pustie, dorind să fie ucenicul sf. Antonie. Acesta la început l-a refuzat, dar apoi punându-l la lungi și grele nevoințe și văzându-i râvna l-a primit ucenic. Sf. Cuvios Pavel a ajuns făcător de minuni și s-a săvârșit în pace la adânci bătrâneți.
Sfinții Mucenici Episcopi Vasilevs, Efrem, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatodor și Elpidie
Au fost episcopi ai Chersonului, în ani diferiți. Toți au fost trimiși de către Patriarhul Ierusalimului ca misionari în aceste ținuturi păgâne, ca să aducă în ele lumina Evangheliei. Ei au luat mucenicia din mâinile necredincioșilor evrei, greci și sciți. După ce Vasilevs va învia din morți pe copilul conducătorului din Cherson, va fi ucis de păgâni. După moartea lui, au venit în Cherson episcopii Evghenie, Agatodor și Elpidie. Şi aceștia au fost uciși de păgâni, tot în ziua a șaptea a lunii martie. Efrem a fost omorât prin decapitare. Episcopul Eterie cerând ajutor de la împăratul Constantin cel Mare, reușește să-i alunge pe păgâni, dar este omorât în momentul în care mergea la Bizanț să-i mulțumească împăratului pentru ajutor.
Când ultimul dintre ei, Sfântul Capiton, a fost uns episcop pentru sciții cei sălbatici, ei au cerut un semn de la sfânt că să-l poată crede. Astfel, l-au pus să intre într-un cuptor de foc, zicând-i că vor crede doar dacă va ieși viu din el. Cu rugăciune fierbinte și credință mare, însemnându-se cu Semnul Sfintei Cruci, sfântul episcop a intrat în foc și a rămas în acel cuptor vreme de un ceas, fără ca să i se ardă nimic, nici măcar straiele. În urma acestei minuni primitivii sciți au strigat: „Unul este Dumnezeu, Dumnezeul creștinilor, mare și puternic, Care le apară pe slugile Lui de flăcările focului!” Atunci toată cetatea și împrejurimile au venit la Sfântul Botez. După un timp, păgânii l-au înecat în râul Nipru.
Avva Antonie cel Mare și Pavel cel simplu, ucenicul său. Unui om îi moare copilul, îl ia pe brațe și aleargă cu el la Avva Antonie:
– Ajută-mă, copilul meu a murit!
– Păi eu nu am nicio putere, de ce vii la mine?
– Am auzit că faci minuni.
– Eu nu fac nicio minune, nu am nicio putere, dar du-te la Pavel cel simplu, spune-i că te-am trimis eu și cere-i să facă ceea ce trebuie să facă.
Pleacă omul și bate la ușa lui Pavel cel simplu:
– Ce cauți la mine?
– Am venit să-mi înviezi copilul mort, căci Avva Antonie mi-a spus că tu poți.
– Eu nu pot nimic, dar pentru rugăciunile Avvei Antonie îți spun: „Ridică-te!”.
Așa sunt smeriți sfinții.
Preot Olivian SANDU
