Păgânii etiopieni au atacat Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfințit în secolul al VIII-lea, crezând că mănăstirea adăpostește multe bogății. Pentru că nu au găsit bunuri materiale, aceștia au decis să îi treacă prin ascuțișul sabiei pe viețuitorii de acolo.
Monahii, sfătuiți de Starețul Toma, au zis: „Noi din lume am fugit în această pustie pentru dragostea lui Hristos, și prea rușinos lucru ar fi să fugim din pustie de frica oamenilor. De ar fi să fim cu toții junghiați aici, junghiați vom fi pentru dragostea noastră pentru Hristos pentru Care am și venit să locuim aici”. Astfel, pe unii dintre ei arabii i-au ucis cu săgeți, iar pe alții i-au închis de vii în peștera Sfântului Sava. La ușa peșterii au pus apoi foc, astfel încât monahii dinăuntru au murit cu toții sufocați de fum. Așa şi-au dat sfintele lor suflete mucenicii lui Hristos. Mucenicia lor preaslăvită a fost înaintea Praznicul Luminat al Învierii Domnului din anul 796 după Hristos, când pe scaunul împărăției Răsăritului se aflau Constantin și Irina, iar Patriarh al Ierusalimului era Arhiereul Ilie.
Sfântul Cuthbert
S-a născut în 635 lângă Melrose pe râul Tweed, în Scoţia. În copilărie, în timp ce păștea oile, a avut o vedenie după care decide să intre în obștea mănăstirii celtice de la Old Melrose.
Faptele bune și însănătoșirea multora ca urmare a rugăciunilor Sfântului Cuthbert îl fac să fie numit „făcător de minuni”. Din relatarea vieții sale aflăm că noaptea, în timp ce frații din mănăstire se odihneau, Sfântul Cuthbert părăsea mânăstirea și intră în apa mării pentru a se ruga. Vidrele, focile și păsările mării veneau la el să primească binecuvântare.
Din anul 676 se retrage pe insula Inner Farne pentru a se dedica vieții pustnicești. După 8 ani de viaţă pustnicească este numit Episcop de Lindisfarne. Călătorește mult, străduindu-se să vestească Evanghelia cât mai multor oameni. Simțind că a venit vremea să treacă la cele veșnice, se retrage la chilia de pe insula Farne, unde adoarme în Domnul, pe 20 martie, 687.
În anul 698, mormântul său de la Mănăstirea Lindisfarne a fost deschis și astfel moaștele sale au fost găsite întregi. Osemintele sale au fost puse într-un nou sicriu. Mai târziu, în anul 875, din cauza atacurilor vikingilor, călugării de la Lindisfarne vor părăsi mănăstirea și vor lua cu ei trupul sfântului.
După o lungă perioadă de perindare prin sudul Scoţiei și nordul Angliei, moaștele Sfântului Cuthbert au fost așezate în Biserica din Chester-le-Street, lângă Durham. Se arată unor monahi, vestindu-le să-l așeze la Dunholme. Aici se va ridica în cinstea lui o biserică saxonă de piatră, numita White Church. În anul 1093, biserica din piatră va fi distrusă și se va ridica actuala catedrala din Dunholme (Durham de astăzi), iar moaștele Sfântului Cuthbert au fost așezate într-o raclă, în anul 1104. Durham devine un mare centru de pelerinaj.
