Suntem încă mulți cei care ne amintim cum, pe vremea comuniștilor, pâinea se obținea nu doar pe bază de coadă, ci și de cartelă. La fel uleiul alimentar, zahărul și schimbarea buteliilor de aragaz. Benzina pentru mașini era, de asemenea, raționalizată în limita a jumătate de rezervor (ceva peste douăzeci de litri) lunar. Carne și lapte se găseau foarte greu, numai după înfruntarea cu propriii semeni la cozi lungi, după ore de așteptare. Muncitori și ingineri din fabrici, deveniți tineri părinți, se înscriau pe listele rușinii pentru a primi într-un viitor incert, cândva, când bebelușii lor vor deveni adulți, butelie, aragaz, frigider și televizor. Cam asta era cu raționalizarea.
Numai că așa a fost pe vremea lui Ceaușescu. Nu știu care sunt astăzi motivele pentru care pesediștii somează imperativ guvernul să raționalizeze produsele de bază și să plafoneze prețurile. Nu ne aflăm în război, când o mână de profitori cumpără tot și revând la suprapreț, făcând speculă. Nu există nici măcar o criză alimentară, nici pe departe, în Europa exisă supraproducție alimentară de mulți ani. Ne amintim fermierii francezi care își vărsau laptele pe străzi, sau cei spanioli, care aruncau grânele în mare, pentru a menține prețul ridicat. Singura criză posibilă ar putea să apară din cauza logisticii depășite de cerere sau de evenimente, adică la transportatori, însă până în prezent s-a dovedit că nici aici nu este cazul.
Mecanismele pieței libere fac de mult acest lucru. Este adevărat că acum, la unele produse, prețurile au crescut, uneori nesimțit. Spre exemplu, în afară de alimente, la produsele electronice. Multe s-au scumpit peste noapte, dublându-și sau triplându-și prețul. O parte din această creștere se datorează comercianților, care au majorat puternic adaosul, profitând de cererea crescută și de apetența oamenilor de a cumpăra. O altă parte se datorează faptului că majoritatea produselor industriale, sau componente ale acestora, sunt importate din China care, până nu demult, a trecut prin aceeași pandemie ce afectează astăzi și Europa. Logic, stocurile chinezești s-au diminuat, iar prețurile au crescut, fiind vândute celor dispuși să plătească mai mult care, la rândul lor, le vor revinde și mai scump. Clasic este exemplul cu măștile faciale de unică folosință, a căror preț a crescut de șapte ori! Cine și cum ar putea plafona adaosul comercianților, mai ales acum, când toată lumea, mai ales spitalele, vrea să cumpere? Și alimentele de bază, spre exemplu cartofii, și-au dublat sau triplat prețul. Lăsând deoparte samsarii aflați în spatele celor mai multe tranzacții, cine i-ar putea plafona prețul țăranului silit, la rândul său, să cumpere mai scump medicamentele și masca facială cu care să se ferească de gripa chinezească? Și tot așa.
Piața este un organism viu. Se reglează singură, în funcție de cerere și ofertă. Nimic nu este fix, niciodată. Statul poate și trebuie să intervină în situațiile de monopol, cum ar fi livrarea de gaze naturale, electricitate, apă-canal, poate și ridicarea gunoiului menajer și cam atât.
Cu regret o spun, însă demersul inițiat de PSD, referitor la stoparea speculei și plafonarea prețurilor, preluat entuziast de parlamentarii botoșăneni ai acestui partid, aduce mult mai mult a speculă făcută la vreme de criză, în care, profitând de nevoile oamenilor, încearcă să obțină un nemeritat avantaj politic, semănând fără nici un rost confuzie și întreținând panica, având ca unic efect amplificarea majorărilor de prețuri.
Aș fi văzut implicarea parlamentarilor PSD și desigur PNL cu totul altfel, întrucât ei reprezintă un județ cu tradiții în confecții. Prin comenzi de stat, ei ar fi putut implica industria textilă locală în confecționarea atât de necesarelor măști medicale sau combinezoane de protecție, oferindu-le unităților de producție, dar și miilor de angajați, gura de oxigen financiar atât de necesară pentru a traversa criza.
I-aș fi aplaudat pe parlamentari dacă ar fi gândit un plan funcțional – nu o sumă de idei populiste înșirate într-o listă menită să pună bețe în roate opoziției – care să propună ce anume se va întâmpla cu viitorul milion de șomeri, cum anume poate susține guvernul economia și întreprinderile, cum și de unde vom lua banii după ce gripa chinezească va trece.
Din păcate nu este pentru prima dată când parlamentarii din Botoșani, tributari gândirii centralizate făcută cu ochelari de cal, preferă să repete papagalicește ceea ce gândesc șefii lor din capitală, păstrându-și în schimb mintea limpede și odihnită pentru aranjamente și foloase personale. De fapt, e aproape la fel ca de fiecare dată, singura diferență e doar criza, aflată în plină desfășurare.
