I-am rugat pe cititori să ne spună, începând de luni după amiază, cum se prezintă drumurile. Mulțumim pentru sutele de mesaje, cu fotografii, video și indicații unde sunt probleme. Ca de obicei, ne-au ajutat enorm, ne-am putut face o idee despre ce se întâmplă, am relatat situațiile critice și am putut stabili clar unde mergem pe teren, să vedem cu ochii noștri evoluția situației.
Sentimentul aproape general al oamenilor a fost de nervi și frustrare la adresa autorităților, pentru că problemele au început la primii fulgi de zăpadă, de luni, nu miercuri, când a venit codul roșu. Practic nu s-a deszăpezit mai nimic, „cod portocaliu de ninsoare și incompetență”, cum plastic se exprima un cititor.
Tot de la cititori am aflat că nu există utilaje, că s-au încheiat pe 31 martie contractele cu firmele de deszăpezire și s-au prelungit abia după ninsoare, conducerea Consiliului Județean sau Prefectura nefiind foarte dornice de comunicare, când nu e vorba de premii, serbări sau emisiuni tv de ridicat osanale.
Să trecem în revistă cu ce am rămas după acest episod de vreme cumplită. Precizez că la ora la care scriu, încă mai există destule drumuri închise în județ.
Vremea – Trebuie să ne împăcăm cu gândul că timpul în care Botoșani era ferit cumva de manifestări meteo extreme a trecut. Schimbările climatice au adus și vor aduce fenomene cu care nu ne-am mai întâlnit. Deși un viscol de asemenea intensitate nu am mai văzut la Botoșani, semnale existau, zăpada asta a mieilor de vreo trei-patru ani se transformă în viscol, cu același rezultat, oameni în zăpadă, autorități inerte, utilaje inexistente.
În celelalte anotimpuri vom avea furtuni, secetă extremă, tornade etc. Mai dese și mult mai dure ca în anii trecuți. Și va trebui să ne pregătim pentru asta.
Deszăpezirea – Schimbarea contractelor de deszăpezire este o necesitate. E inacceptabil să plătești o firmă să fie gata de deszăpezit când afară sunt 18 grade. Tot inacceptabil e să mai crezi că iarna se termină în martie. Probabil e nevoie de contracte mai permisive, ninge de două-trei ori pe iarnă, de fapt, iar cei cu deszăpezirea doar umblă de nebuni pe drumuri ca să justifice că fac ceva, pe când e nevoie de concentrări masive de utilaje și personal pe perioade scurte de timp, doar în episoadele cu ninsoare, în rest, câteva mașini pot împrăștia sare și nisip pe drumuri, fără probleme.
Utilajele – Am scris de mai multe ori de problemele cu utilajele de la deszăpezire la Botoșani. Ba toate utilajele erau stricate, ba nu aveau dotări. Cert este că în zilele astea de urgie, deszăpezirea pentru cei aproape o mie de kilometri de drumuri naționale și județene s-a făcut cu 25 de utilaje. Faceți calculul să vedeți câți kilometri revin la o singură mașină, luați în calcul faptul că multe din ele sunt doar niște camioane care au o lamă în față și veți înțelege de ce în Botoșani se circula foarte greu încă de marți, miercuri deja nu se mai putea face nimic.
Acuși se fac zece ani de când eram anunțați (tot după un viscol) că se vor cumpăra în Botoșani nu știu câte autofreze, tanchete șenilate, plus multe altele. Între timp, unii din cei care anunțau au ajuns la pușcărie, alții cine știe pe unde, iar utilajele au rămas doar pe hârtie. Însă episoadele de vreme extremă necesită utilaje care să facă față. Deocamdată le vedem doar prin filme, aici la Botoșani, că autoritățile au alte griji.
Soluția evidentă este crearea unor task-force, cu utilaje performante, care să intervină în zonele unde e cazul, timp de câteva zile. La noi, abia după ce s-a terminat tot au apărut autofrezele cerute de prefect, pentru deszăpezire eficientă și rapidă.
Salvatorii – Ca de fiecare dată când politicul eșuează, problemele cad pe capul celor de la ISU, SMURD, pompieri, armată, poliție. Am ajuns la știri naționale cu o femeie care a născut în ambulanță, asistată video, scene de film, după mine. Sute de oameni au fost scoși din zăpadă și duși la adăpost, jandarmii au curățat și intrările în spitale și deszăpezit mașini abandonate, ambulanțieri au petrecut noaptea în viscol cu bolnavii alături, militarii au ajutat unde au fost solicitați, pompierii au cărat bolnavi, plus multe, multe altele. Toate cu eforturi supraomenești, în condiții cumplite. De unde știm? Că am fost acolo. Și am văzut că, mult prea des, în timpul operațiunilor de salvare, încasează și înjurăturile destinate politicului,. Ori asta e chiar nedrept.
Călătorii – Autoritățile nu știu sau nu vor să comunice corect și la timp. Din această cauză oamenii nu îi cred și pleacă la drum. La fel a pățit și subsemnatul, acum câțiva ani, să nu credeți că sunt mai înțelept. Te gândești „cât de rău poate să fie?”. Ei, poate să fie rău, foarte rău, chiar. Dacă luni și marți s-ar fi putut circula relativ normal, miercuri nu văd cum. Noaptea, cel puțin, a fost un coșmar. Viscol cu ninsoare și rafale de vânt de 90 km/h, efectiv, vântul te lua pe sus. Unde se oprea zăpada, se făceau pereți de doi metri înălțime. După un minut-două, nu se mai cunoștea pe unde a trecut cel cu deszăpezirea. A ajutat la asta și faptul că parazăpezile au fost strânse, cei pe terenurile cărora fuseseră montate se pregăteau pentru lucrări agricole.
Și totul pe porțiuni de câțiva kilometri. La ieșirea spre Suceava era șosea la negru, până după Hudum, unde dădeai într-un zid de zăpadă. Acolo, pe o porțiune de 3-4 kilometri, erau îngropate de viscol vreo sută de mașini, probabil.
Și în tot județul a fost cam la fel. Asta înseamnă cod roșu. Și trebuie să învățăm noile capricii ale vremii. Dacă nu credem ce zic autoritățile, să îi credem pe meteorologi, măcar. Și, dacă ei spun cod de la portocaliu în sus, plecăm de acasă doar dacă e o chestiune de viață și de moarte, altfel, nu. Indiferent de anotimp.
Autoritățile – Nu are rost să insist, ne-am dat seama cu toții. Dar trebuie să înțelegem că sunt momente în care chiar nu se poate face nimic, cum a fost ziua și, mai ales, noaptea de miercuri. Voi pomeni însă, de conflictul între Consiliul Județean și Prefectură. Atât prefectul Cornilă cât și președinta CJ, Doina Federovici, sunt conștienți de nervozitatea oamenilor și încearcă să dea vina unul pe altul. Cu gesturi copilărești, de genul trimite CJ utilaje să deszăpezească un drum național, să îi arate prefectului cum se face, adică.
Incapacitatea de a trece peste orgolii și fuga de răspundere în momente din astea complicate, e ridicolă și infantilă. Și mai arată ceva. Administrația, locală sau națională, are un aparat stufos și complet ineficient. În mod normal, una din aceste două instituții, CJ sau Prefectură, trebuie să dispară, sunt doar un izvor de sinecuri, în rest tot se calcă pe picioare.
Deja nu mai contează cine are dreptate, e vorba de fleacuri, județul e închis, drumurile sunt blocate, interesele de partid sau electorale nu au ce căuta aici, pur și simplu.
Ce rost mai are comitetul pentru situații de urgență, dacă nu au planuri eficiente pentru situații de acest gen.
Informațiile – nu mai sunt așa greu de obținut. Avem RO-Alert, avem aplicații pe telefon gen Meteo&Radar. Și mai avem și ziare. Doar că trebuie să alegem ce citim. Că sunt ziariști care fac teren și alții care se plimbă prin sufragerie și, eventual, copie. E și simplu de văzut, cel puțin zilele astea. Cei din sufragerie scriu comunicate, ilustrate cu o poză în fața blocului cum ninge. Dacă nu găsiți măcar o poză sau un film de la fața locului, puteți fi sigur că aflați doar ce vor autoritățile să se afle. Adică, aproape nimic, că totul trebuie să fie bine și frumos la Botoșani.
