Judecând după intențiile de vot exprimate în cele mai recente sondaje, locul nostru la periferia Europei este explicabil. Dacă nu intervin evenimente imprevizibile și de mare impact, rezultatul alegerilor de la anul nu este greu de ghicit. Nu există nici cele mai mici semne că cinismul guvernanților, politicile lor falimentare, îndărătnicia lor în a adopta reforme pentru care avem acte semnate cu Uniunea Europeană, chiar puși în fața alternativei de a pierde miliarde de euro – din banii destinați nouă, populației, prin investiții – pentru a-și putea păstra privilegiile financiare legiferate de ei pentru ei, s-ar putea întoarce împotriva lor.
Coaliţia care guvernează a decis săptămâna trecută reducerea cheltuielilor bugetare cu 20 de miliarde de lei, deoarece cheltuielile de stat au crescut cu mult peste veniturile realizate, iar deficitul bugetar crește văzând cu ochii. Exact pe dos faţă de angajamentul guvernului de a scădea deficitul bugetar. Asta s-a întâmplat după ce statul a împrumutat în prima lună a anului cam o treime din necesarul de finanțare pe tot anul în curs. Este ca și cum o familie și-ar cheltui în ianuarie veniturile estimate, nici măcar realizate, până în luna mai.
Cum s-a împrumutat statul român? La cele mai mari dobânzi de pe piață, duble față de media UE, pe locul doi după Ungaria, o țară care este – nu-i așa? – pedepsită pentru politica iliberală a guvernanților săi. Dar noi pentru ce suntem pedepsiți? Probabil pentru incompetență, ca să nu spun prostie, incapacitate administrativă și lăcomie. Împrumuturile au fost realizate prin vânzarea de titluri de stat cu scadențe la 5, 10 și 30 ani. Adică un fel de „nouă ne trebuie bani acum, nu e treaba noastră nici cine, nici de unde și nici cum o să plătească datoriile”. De ce era nevoie urgentă de acești bani? Pentru plata datoriilor scadente. Guvernanții au băgat țara într-un fel de joc cămătăresc, plătind datoriile din noi împrumuturi, la dobânzi și mai mari.
Și, pe acest fond de îndatorare galopantă, în care plătim datorii făcând altele și mai mari, ce face guvernul? Refuză reformele care i-ar putea aduce bani europeni prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), bani pentru investiții al căror beneficiu ar putea ameliora situația financiară a țării. Adică, în loc să luăm de la comunitate un utilaj cu care să facem treabă și să mai câștigăm ceva pentru familie, luăm de la cămătari, cu dobândă sporită, ca să le plătim tot lor datoriile din anii trecuți. Inconștiență, incompetență sau doar cinism ticălos? Avem de unde alege dintr-o largă panoplie de calificative de acest fel.
Cum vrea guvernul să reducă cheltuielile bugetare? Printr-un program denumit „austeritate pentru privilegiați”, respectiv prin reducerea numărului de membri din consiliile de administraţie ale companiilor de stat şi reducerea indemnizaţiilor de şedinţă. Sună ca un banc politic, nu cred că se va întâmpla treaba asta, poate doar demonstrativ, pe ici pe colo. În realitate, toate consecințele nesăbuirii administrative se vor răsfrânge tot asupra celor mici. Fiscul se va năpusti din nou asupra micilor producători și comercianți, pentru a crește gradul de colectare – fiindcă de firmele prietene cu puterea nu se va atinge nimeni – iar creșterea de taxe îmi pare că devine inevitabilă în acest context.
Și, cu toate acestea, cele mai prizate programe sunt cele ale televiziunilor năimite puterii politice. Cu excepția unui singur post, dintre cele care contează, toate sunt complet aservite puternicilor zilei, potrivit site-ului paginademedia.ro, cel mai credibil în acest domeniu. Pe cale de consecință, crește și narativul anti-UE, încurajat de guvernanții care refuză reformele cerute de la Bruxelles. Ceea ce înseamnă că guvernanții merg pe un drum aprobat de majoritate. Oare chiar așa să fim noi, toți? Înseamnă că ne merităm locul, ultimul, din comunitatea europeană.
