Nu obosesc să tot reiau aserțiunea că noi nu am avut vreodată „stânga” și „dreapta” politice autentice, așa cum sunt acestea definite în dicționarele lumii în funcție de atitudinea fiecăreia față de acumularea și redistribuirea avuției naționale. Poate doar cu excepția notabilă a Convenției Democrate din anii ´90. Nu, noi avem doar niște formațiuni hrăpărețe care se situează simetric de-a stânga și de-a dreapta bugetului țării și nu a eșichierului politic . „Marea coaliție este unită nu de valori comune, ci de dorința de a controla resursele publice” arată și cel mai recent raport privind Starea Democrației în 2023, lansat de coaliția „ONG-uri pentru cetățean”.
Puterea folosește pretextele oferite de războiul din vecini și creșterea extremismului pentru a ne oferi un schimb aparent de nerefuzat, și anume un fel de „securitate și stabilitate” în schimbul libertății. Raportul arată principalele derapaje de la valorile democratice înregistrate în anul 2023, reliefând o tendință constantă în ultimii ani, aceea de declin lent și sigur al democrației. Intrăm în anul electoral 2024 cu instituții slăbite și cu cetățeni hărțuiți atunci când își revendică drepturile. Documentul citat subliniază, printre altele, că mai ales Justiția își sacrifică de bunăvoie credibilitatea și independența, grăbită să servească prioritar interesele puterii politice. În schimbul a ce? Știe toată lumea deja: avantaje materiale substanțiale, sporuri, pensii speciale, pensionări anticipate.
Învățând din lecția trecutului recent – respectiv cazurile guvernărilor abuzive Ponta și Dragnea – puterea nu mai asaltează instituțiile cu legi tendențioase ci, mult mai insidios, limitează accesul la informație și izolează sau forțează la tăcere vocile critice. Documentul citat enumeră cazurile în care autoritățile au încercat să restrângă libertăți importante, începând cu dreptul de a protesta, pe care guvernul a vrut să-l îngrădească folosind Codul Penal prin creșterea pedepselor pentru „tulburarea liniștii publice”. Sunt menționate în Raport abuzurile împotriva activiștilor, de la intimidarea unor protestatari, a unor investigatori independenți – vezi cazul Șercan – până la aducerea unei activiste la poliție pentru o postare pe Facebook.
Fără să fi fost consultați în vreun fel, am devenit prizonierii unui sistem în care competiția electorală între proiecte serios fundamentate este înlocuită de o coaliție care își aranjează cine și cum va câștiga alegerile, în numele stabilității. Tot restrângere de libertate este și în cazul contractelor de publicitate pe care partidele le încheie cu marile trusturi de presă. În ultimii trei ani, PSD și PNL au injectat în propagandă 52 de milioane de euro. În ce scop și cu ce rezultate? S-a văzut imediat: televiziunile evită știrile importante cu privire la corupție și nu mai fac investigații jurnalistice.
Este citată în Raport și noua Lege a securității cibernetice, care lărgește atribuțiile SRI. Serviciul va putea să închidă site-uri dacă socotește că un partid folosește acțiuni de propagandă ce ar putea influența rezultatele alegerilor. Asta fără ca să existe vreun mecanism de control civil sau de contestare a deciziilor de închidere a unui site. Adică cenzură, pe față.
Aparent, menținerea stabilității în țară pare a fi un mare avantaj, mai ales pentru eventuali investitori, care știu la ce se pot aștepta. Important este însă la ce nivel al democrației se menține această stabilitate. Potrivit metodelor internaționale de clasificare, noi nu stăm rău. Pe undeva pe la mijloc în mai toate clasamentele, alături de Botswana și Ghana. Dacă privim însă spre țările cu cea mai mare stabilitate – Rusia, China, Turcia – perspectivele nu sunt prea încurajatoare. Alternativele la stabilitatea oferită de coaliția PSD-PNL ar fi AUR, SOS și Alianța Dreapta Unită. Adică Dumnezeu cu mila, că altă șansă nu mai văd.
