Tehnicianul Leo Grozavu spune că ar fi vrut să rămână la echipă, dar cu condiţia unor investiţii care să permită şi echipei să spere la mai mult.
Reporter: – Domnule Leo Grozavu, locul 10 pe care FC Botoşani a terminat campionatul recent încheiat al Ligii I reflectă pe deplin realitatea sezonului 2016-2017?
Leo Grozavu: – Au fost foarte mulţi factori care au influenţat în mod negativ şi au dus la această clasare. Eu unul sunt total nemulţumit de ce s-a întâmplat în acest sezon, din punct de vedere sportiv în primul rând. Nu vreau să comentez alte aspecte. A fost un an ciudat, cu foarte multe întâmplări nefericite. Nu vreau să intru însă în amănunte, pentru că aş intra într-o sferă care deranjează.
– Pentru dumneavoastră a fost cel mai greu sezon din toate cele trei mandate petrecute la FC Botoşani?
– Nu pot să spun asta. Greu a fost primul sezon când am preluat echipa. Erau foarte mulţi jucători care au început campionatul cu mult entuziasm, după care nu au mai reuşit să revină. Am riscat cu nişte transferuri făcute care s-au dovedit până la urmă câştigătoare. Bine, greu a fost şi anul de după participarea în Europa League, pentru că nu am fost pregătiţi. Am schimbat foarte mulţi jucători şi s-a dovedit că unele dintre transferuri nu au fost implanturi de succes. Şi acest sezon l-am început destul de bine, după, însă, au fost nişte lucruri care ne-au destabilizat.
– Dacă ar fi să faceţi o analiză, care ar fi vârfurile, mă refer aici la jucători, pe care i-aţi evidenţia în cele trei mandate?
– Au fost mai mulţi, ca dovadă că ei au reuşit să se impună la cluburile la care au ajuns. Eu cred că este o mare realizare faptul că Botoşaniul poate transfera un jucător într-un campionat străin, iar acel jucător să-şi pună amprenta asupra jocului echipei, să câştige titlul, şi mă refer aici la Michael Ngadeu. Slavia Praga nu mai câştigase campionatul de mult timp. Nu mai vorbesc de Cupa Africii cu reprezentativa Camerunului. Până să plece Ngadeu de la Botoşani, nimeni nu ştia nimic de el. Nici măcar cei din Camerun. A ajuns să fie un titular incontestabil atât la club, cât şi la naţională. De asemenea, l-aş aminti pe Martinus Quenten, care s-a impus într-un campionat ca al Japoniei, unde se investesc foarte mulţi bani, ceea ce însemană că iar a fost un jucător valoros. Au mai fost şi alţii: Plamen Iliev, Radoslav Dimitrov, ambii făcând pasul la echipe de play-off, Matulevicius, care a plecat la o echipă de primă ligă în Belgia, Istvan Fulop, care a ajuns într-un campionat ca al Ungariei care este în creştere, şi aş putea continua enumerarea. Noi am transferat în decursul unui an aproape o echipă şi am reuşit cu jucători care au venit de la echipe mai slab cotate ca FC Botoşani să ne menţinem în Liga I fără emoţii.
– Nu vă contrazic, însă vă reamintesc că în momentul în care i-aţi adus pe aceşti jucători şi i-aţi prezentat în vara anului trecut, aţi avut doar cuvinte de laudă la adresa lor, aţi spus că aţi adus jucători experimentaţi, că…
– Ştiu ce am spus….Şi ce aţi fi vrut să spun atunci? Aici e şi psihologia antrenorului, care ştie să mobilizeze echipa, care ştie să umble la psihicul jucătorilor. Ce ar fi trebuit să spun atunci?
– Deci, cu alte cuvinte, aţi mizat pe o carte pe care ştiaţi că ar putea fi până la urmă necâştigătoare!
– Hai să vă spun ceva în premieră. Eu anul trecut în aceeaşi perioadă, când s-a terminat campionatul, am avut două săptămâni în care nu am mai fost antrenorul Botoşaniului, pentru că am spus că nu mai pot începe o reconstrucţie. Am ştiut că va veni acest declin după plecarea jucătorilor buni şi ştiam că va fi foarte greu să-i înlocuim pe aceşti jucători, într-un timp foarte scurt, cu jucători care să-mi dea mie încredere pentru ceea ce ne dorim. Când am început campionatul ştiam foarte bine la ce să mă aştept. Am avut acel start fulminant de sezon, pe fondul entuziasmului extraordinar al jucătorilor care au tras cât au putut, după care au fost acele probleme care ne-au bulversat puţin. Pe urmă, pe final de campionat nu am mai reuşit să ne redresăm. De aceea acest loc 10 nu mă satisface şi e normal să nu mă satisfacă.
– Cum vedeţi FC Botoşani fără dumneavoastră în sezonul viitor?
– Eu am avut foarte multe discuţii şi adevărul e că nu am vrut să plec de aici pentru că în aceşti ultimi patru ani m-am simţit extraordinar aici. Am mulţumit şi voi mulţumi câte zile voi avea Botoşaniului că mi-a dat şansa să antrenez la prima ligă. Cred că am reuşit lucruri meritorii aici. Mi-aş dori foarte mult ca ceea ce am făcut eu până acum să continue şi, de ce nu, să fie chiar şi mai bine, pentru că doar atunci când succesorul face mai mult decât predecesorul se poate vorbi de progres. Nu va fi însă uşor, pentru că eu ştiu câtă muncă am avut aici. Costel Enache, succesorul meu, trebuie să fie sprijinit pentru că nu-i va fi uşor. Spre deosebire de el, eu aveam experienţa trecutului de aici, ştiam ce se întâmplă la Botoşani, am deţinut mult mai multe date. Eu îl voi ajuta cu informaţii, cu tot ce are nevoie pentru că vreau ca Botoşaniul să aibă continuitate. Pentru mine ar fi o mare nerealizare dacă, la un moment dat, Botoşaniul ar muri. Nu va fi însă uşor, pentru că în condiţiile unor investiţii limitate şi Botoşaniului îi va fi foarte greu să-şi propună mai mult. Poate de aceea m-am oprit şi eu. Nu am vrut să intru într-o rutină care era periculoasă pentru mine. Îmi doresc mai mult şi aici nu se poate. Am acumulat foarte multă oboseală în cei patru ani şi, probabil, am şi eu nevoie de puţină pauză, de linişte. Ştiam că va începe un nou sezon şi dacă nu au venit nişte investiţii masive atunci a fost greu şi pentru mine să mai am o motivaţie suplimentară.
– Nu credeţi că această pauză ar putea să vă scoată din circuit?
– Mi-am asumat acest lucru, însă am spus că mai bine plec cu capul sus decât să plec hulit. Eu am vorbit cu acţionarii şi le-am spus viziunea mea: la un anumit ciclu de timp trebuie schimbat ori antrenorul ori jucătorii, pentru că de fiecare dată trebuie să vină o motivaţie nouă. Jucătorii s-au plictisit probabil de aceeaşi faţă şi e foarte greu…Dacă vrei să păstrezi antrenorul trebuie să schimbi jucătorii. În momentul de faţă ar fi fost o investiţie mult prea mare ca să se schimbe grupul de jucători, pentru că sunt şi jucători care cu siguranţă şi-au atins limitele maxime la Botoşani.
– Să înţeleg că va avea FC Botoşani emoţii în sezonul viitor?
– Tot ce am spus mai devreme a fost referindu-mă strict la ideea de a se face mai mult, ca Botoşaniul să spere la mai mult. Aşa, pentru a se menţine în prima ligă… eu cred că asta trebuie să-şi propună Botoşaniul şi acesta trebuie să fie un obiectiv realist atât timp cât nu investeşti masiv. Când investeşti masiv, poţi să-ţi propui o accedere în play-off.
– Având în vedere relaţia apropiată, de prietenie, pe care o aveţi cu acţionarii, în alegerea lui Costel Enache s-au sfătuit cu dumneavoastră?
– Nu, pentru că nici nu era nevoie. Ei sunt cei care păstoresc clubul şi ştiu ce au de făcut.
– Ce părere aveţi despre Costel Enache?
– Nu pot vorbi foarte mult. În afară de faptul că mi-a fost coleg de echipă şi pe perioada petrecută la Piatra Neamţ când a avut rezultate meritorii, nu pot să spun mai mult. El a ieşit o perioadă foarte lungă din circuitul Ligii I şi sigur că nu-i va fi uşor. Îl cunosc personal, este un băiat inteligent, care cred că ştie ce are de făcut, dar aşa cum v-am mai spus va avea nevoie de sprijin. De multe ori eu cred că zbuciumul acesta al meu personal a mobilizat foarte multă lume. În momentul în care vine un tip cu alt mesaj, cu alt tip de comportament, s-ar putea să nu prindă şi atunci el trebuie ajutat. El este un tip mai liniştit, mai calm şi nu abordează lucrurile de maniera mea. Erau oameni care, de cele mai multe ori, făceau de frică ceea ce spuneam eu, dar eu cred că în România mai bine faci de frică decât să faci în lehamite. De aceea spun că oficialii trebuie să fie mult mai aproape de el, jucătorii trebuie să-i înţeleagă mesajul foarte bine pentru că noi doi suntem total diferiţi ca şi temperament. Sunt convins că şi strategia pe care el o va adopta va fi alta faţă de cea abordată de mine. Eu la Botoşani am încercat să promovez fotbalul de atac. Şi cu asta nu mi-e ruşine. Nu vreau să critic pe nimeni, dar sunt multe echipe în liga I care au făcut rezultate doar printr-un joc total inestetic.
– Dacă ar fi să regretaţi ceva în tot acest timp petrecut aici, care ar fi acel lucru?
– Trebuie să mă gândesc foarte bine, pentru că nu am regrete aşa de mari încât să-mi aduc aminte atât de uşor de unul. E clar că îmi doream să fac mult mai mult cu Botoşaniul şi cred că dacă am fi reuşit la nivel de club, şi mă includ şi pe mine aici, schimba situaţia într-un anumit moment, puteam face o performanţă mai bună.
– Apropiaţii spun că în momentul în care vedeţi terenul vă transformaţi!
– Aşa este. În general la jocuri mă transform. La antrenamente mai puţin. Şi acolo mai am ieşiri, dar sunt mobilizatoare. Eu nu suport să pierd. Aşa am fost de mic crescut. De asta mă transform. Sunt un perfecţionist. Şi vorbesc de orice joc. Fie el şi de societate. Când sunt într-o competiţie, nu suport să pierd. Tatăl meu m-a educat în spiritul ăsta. Indiferent de ce jucam de când abia mergeam în picioare, plângeam de spui că s-a dărâmat casa pe noi în momentul în care pierdeam. Iar mama, Dumnezeu să o ierte, de fiecare dată când pierdeam îl certa pe tata că nu mă lăsa să câştig. Poate că din acest motiv m-am educat aşa.
– În cele trei mandate aţi fost adulat de suporteri, fiind aplaudat la scenă deschisă, fanii strigându-vă numele, dar şi contestat, pe „Municipal” auzindu-se de nenumărate ori „demisia!”. Dacă ar fi să descrieţi în câteva cuvinte relaţia pe care aţi avut-o cu publicul local, care ar fi acele cuvinte?
– Vreau să mulţumesc publicului pentru că, cred eu, Botoşaniul este ce este şi datorită spectatorilor. Sunt puţine locuri în ţară unde spectatorii vin la stadion. Chiar dacă în unele momente ei sunt mai pretenţioşi decât trebuie, faptul că vin la stadion înseamnă deja foarte mult. Una este să joci cu trei spectatori în tribună şi să nu ai nici o presiune şi alta e să ai câteva mii de oameni în spate care de fiecare dată îţi cer mai mult şi te fac să devii mai bun. Sigur că nu am reuşit să mulţumim suporterii de fiecare dată, dar liniştea mea sufletească este că nu i-am trădat, în sensul în care niciodată nu am intrat pe teren cu gândul de a-i înşela. De fiecare dată am vrut să câştigăm. Bine, am şi greşit, pentru că într-un sport nu poţi să câştigi de fiecare dată. Sper să aibă înţelegerea necesară şi să fie alături de echipă în continuare pentru că Botoşaniul trebuie să aibă continuitate în prima ligă, iar ajutorul publicului este esenţial. Aşa cum am spus de nenumărate ori, o mai spun şi acum: de fiecare dată când publicul a fost cu adevărat alături de băieţi, ei nu i-au trădat, au prins aripi şi au reuşit să câştige meciurile chiar dacă aveau în faţă adversari mai puternici din punct de vedere valoric.
