Costel Enache, antrenorul FC Botoşani, susţine că ratarea play-off-ului a afectat mult clubul, dar tot ce se mai poate face este să învăţăm din acest eşec.
– Reporter: Domnule Costel Enache, v-a mai trecut supărarea pricinuită de ratarea play-off-ului?
– Costel Enache: – Nu! Ne uităm în continuare la clasament şi ni se pare nefiresc ca o echipă să se califice în play-off după o înfrângere, cum este cazul Iaşiului, şi noi să ieşim din această luptă după o victorie. A fost o luptă lungă, la care am participat cu tot ce am avut noi mai bun, o luptă pe care am pierdut-o pe final. Au fost multe momente importante pe care am fi putut să le gestionăm mai bine, dar din nefericire nu am făcut-o. E frustrant, sunt regrete foarte mari pentru noi, pentru cei care ne susţin, pentru oamenii din jurul nostru, pentru fanii noştri, pentru cei care suferă alături de noi. Să sperăm că putem pansa un pic durerea şi rănile provocate de această nereuşită cu o performanţă bună în Cupa României. Este un obiectiv pentru care vrem să ne luptăm, un obiectiv care ne poate face un sezon fericit.
– Într-un interviu pe care mi l-aţi acordat în decembrie, când s-a întrerupt campionatul, nici în cele mai negre gânduri nu ne gândeam că am putea rata play-off-ul!
– Să ştiţi că eu întotdeauna am fost circumspect, nu am spus gata suntem în play-off…
– Într-adevăr, aţi fost echilibrat în declaraţii!
– Am fost echilibrat pentru că fotbalul m-a învăţat, în decursul atâtor ani la diferite nivele la care am evoluat, că niciodată lucrurile nu sunt aşa cum par a fi. În momentul în care lucrurile sunt realizate, poţi să te bucuri şi poţi să faci declaraţii pe marginea lor. Până atunci e nevoie de concentrare, de multă muncă, de seriozitate. Uitaţi că am avut dreptate să nu fiu foarte entuziasmat. E foarte dureros, pentru că am plecat cu prima şansă în faţa celor de la Dinamo şi Iaşi şi cu şanse egale în lupta cu Astra şi Viitorul. Ne-am creat o poziţie bună, un culoar bun şi lucrurile depindeau numai de noi. Nu mai rămâne decât ca această nereuşită să fie o experienţă, una care să ne deschidă ochii de o mie de ori mai bine decât o reuşită. Şi FC Botoşani este un club în formare, un club tânăr care are multe de pus la punct ca şi noi cei care activăm aici. Aceste experienţe trebuie să fie benefice pentru club şi clubul să fie într-o dezvoltare permanentă. De fapt, lucrurile aşa s-au şi desfăşurat. A fost un an în care s-a luptat cu şanse foarte mari şi de la egal la egal cu toate competitoarele din campionat, iar acesta este un prim pas pe care noi l-am făcut. Echipa a arătat bine la modul general, lucrurile s-au desfăşurat transparent, lumea a vorbit frumos de FC Botoşani, iar aceştia sunt paşi înainte, paşi care trebuiesc repetaţi şi cultivaţi.
– Putem pune ratarea play-off-ului pe seama faptului că jucătorii s-au crezut deja calificaţi în play-off şi astfel a apărut o oarecare relaxare?
– Nu! Eu mai degrabă aş pune ratarea play-off-ului pe seama faptului că presiunea şi miza au fost mai apăsătoare. Cu toţii ne-am dorit, am fost un pic nervoşi, iritaţi, crispaţi în ceea ce am făcut. Ne-am văzut foarte aproape de play-off şi parcă simţeam că ne scapă ceva printre degete. Vina nu trebuie căutată doar la jucători, sau mai bine spus, căutată undeva. Cu toţii puteam gestiona mai bine momentele: jucători, antrenori, conducători! În momentul în care lucrurile au mers bine şi sunt convins că vor mai fi momente în care lucrurile vor merge bine, fiecare are merite pentru reuşite. La fel, trebuie să fim uniţi şi când lucrurile nu merg foarte bine şi să nu căutăm vinovaţi într-una dintre tabere.
– Pentru prima oară de când sunteţi la FC Botoşani, finanţatorul Valeriu Iftime v-a atacat! V-a surprins acest atac, având în vedere că a venit într-un moment greu?
– Eu îl cunosc foarte bine pe domnul Iftime şi îmi fac o imagine despre dânsul din discuţiile personale. Discutăm mult, ne auzim foarte des, chiar nu cred că este zi în care să nu vorbim la telefon. La fel şi cu domnul Cornel Şfaiţer. Vorbim foarte mult, încercăm să ne transmitem informaţii, să vedem cum se văd lucrurile din unghiuri diferite. Din punctul meu de vedere eu aşa apreciez oamenii, din discuţiile personale şi colaborarea pe care o avem. Că apar lucruri în presă…fiecare mai are câte un moment în care, de supărare, la nervi, scapă o vorbă pe care pe urmă o regretă. Nu pot eu să fac lucrurile în alt mod. Rămâne doar să-mi gestionez relaţia cu cei din jurul meu, uman, aşa cum o şi fac de altfel. Eu cred însă că avem o relaţie foarte bună!
– Deci simţiţi că aveţi în continuare sprijinul necondiţionat al acţionarilor!
– Nu am simţit absolut nimic care să-mi arate că aş împiedica cu ceva lucrurile şi chiar sunt un om care nu mă simt deloc confortabil atunci când cineva e deranjat de prezenţa mea. Sub nici o formă! Nu sunt un om care să ţin de o funcţie, de un statut şi nici nu consider a fi o funcţie sau un statut meseria de antrenor. E doar meseria mea. Încerc să fac această muncă decent, cu posibilităţile mele, fără să prejudiciez pe cineva, club sau altă persoană. Sunt un om deschis la comunicare, un om cu simţul realităţii destul de bine definit. Îmi dau seama când vine momentul să aleg altceva. Chiar nu am simţit negativism din partea lor la adresa mea.
– Înseamnă că informaţiile mele, conform cărora vi s-a propus prelungirea contractului scadent în vară, sunt corecte!
– Am discutat foarte mult pe tema asta. Chiar din septembrie anul trecut! Şi atunci ca şi acum spun: sunt deschis şi sunt un om care îmi respect vorbele, nu neapărat ceea ce este scris! Sub nici o formă nu puteam să întorc spatele într-un moment în care lucrurile mergeau bine pentru că aceşti oameni au investit în mine încredere, au investit ceva profesional. Nu aş putea să fac asta, să întorc spatele. S-a discutat foarte-foarte mult! Lucrurile stau în felul următor din punctul meu de vedere: sunt eu omul care poate ajuta FC Botoşani, sau nu sunt? Nu cred că după două luni cineva putea să-mi facă o evaluare corectă! E bine ca lucrurile să meargă pe timp mai lung pentru că, uitaţi, în timp lung poţi cunoaşte adevărata faţă a fenomenului, vezi cum trec oamenii prin situaţii diferite, pentru că atunci când lucrurile merg bine cu toţii parcă suntem mai sus decât ceea ce suntem în realitate. Important este să evaluăm şi atunci când se întunecă cerul şi apar norii de furtună, pe cineva care participă la acest fenomen, numit fotbal. Nu cred că problema se punea de a pierde pe cineva. Era doar o colaborare corectă între un club şi un angajat.
– Aţi avut vreo ofertă de când sunteţi la FC Botoşani?
– Da!
– Ne puteţi spune…
– Nu!
– Şi ce v-a determinat să nu daţi curs acestei oferte? Ce v-a ţinut la FC Botoşani?
– În primul rând, visul! Obiectivul profesional. Cred că e un moment de sinceritate şi s-ar putea să regret, dar asta e, dacă tot m-aţi prins acum la ora adevărului, o să vă spun. Aş fi vrut să rămân în istoria acestui club ca primul antrenor care a dus echipa în play-off! De asemenea, obiectivul de Cupa României, care rămâne unul la care am visat şi în care cred în continuare. Sunt lucruri cu care nu te întâlneşti întotdeauna în viaţă şi cred că împlinirea asta profesională, o performanţă cu un club, sunt lucruri care te desăvârşesc atât uman cât şi profesional.
Trebuie să mai spun că la fel de important pentru mine a fost grupul de jucători, atmosfera, faptul că veneam şi vin în continuare cu mare plăcere la muncă. Am găsit nişte băieţi admirabili şi nici pentru ei nu am putut să întorc spatele. M-am simţit şi mă simt bine la Botoşani! Oamenii mă opresc pe stradă şi vorbesc frumos şi chiar dacă avem o supărare în suflet, putem ţine un dialog civilizat. Sunt lucruri care m-au ţinut şi mă vor ţine pe loc întotdeauna!
– Aţi amintit de public. Într-adevăr, supărarea ratării play-off-ului a fost uriaşă, dar cred că aţi remarcat şi dumneavoastră acest lucru!
– Oamenii au libertatea de a spune ce gândesc, ce simt. Sub nici o formă nu am obiective de a schimba gândirea, modul de dialog dintre tribună şi antrenor. Singurul lucru pe care pot să-l fac este să nu răspund provocărilor, deşi să ştiţi că le aud foarte-foarte bine şi sunt momente în care dau răspunsuri în gând, dar înţeleg acest lucru. Ştiu supărarea şi frustrarea oamenilor, ştiu că-şi doresc mai mult de la noi şi mă doare că nu pot să-i văd fericiţi mereu, dar aceasta este viaţa, acesta este sportul şi fotbalul cu atât mai mult. Participăm la un fenomen unde fiecare echipă, fiecare jucător se pregăteşte. E o competiţie, o luptă între echipe echilibrate. În funcţie de zi, de un moment de inspiraţie, în fotbal se pot decide destine. Asta cred că ar trebui să înţelegem cu toţii mai bine. Nu putem să le reproşăm jucătorilor sub nici o formă atitudinea. Poate nu am jucat spectaculos nici în ultimul meci, cel cu Gaz Metan, însă la statistica pe etapă, am fost pe primul loc la dueluri câştigate. A fost un joc de luptă! Ştiu că lumea aşteaptă să jucăm şi foarte spectaculos, dar nu suntem în momentul în care să fim foarte-foarte spectaculoşi. Suntem o echipă de luptă şi faptul că am avut cele mai multe dueluri câştigate înseamnă incredibil de mult. Înseamnă că jucătorii, din punct de vedere mintal, acceptă lupta şi vor să ducă o luptă. Pentru mine acesta este câştigul. Am dori şi noi să jucăm spectaculos, să construim, să pasăm, să jucăm din deviere, să dăm multe goluri şi sper ca într-o zi să putem realiza asta şi echipa să arate aşa cum îşi doresc suporterii. Trebuie să subliniez însă că fotbalul este un proces, e ceva educaţional, se învaţă. Ori să înveţi peste noapte ceva, este peste puterile omeneşti.
– Cârcotaşii ar spune că FC Botoşani nu se va mai întâlni prea devreme cu o asemenea şansă, cum a fost cea din acest sezon!
– Da, este adevărat! Nu ştiu de câte ori vom avea posibilitatea să fim în situaţii de genul acesta, dar din moment ce am făcut-o, eu cred că e un exemplu de genul „se poate”. Lucrurile trebuiesc continuate şi întărite. Corectat ce s-a greşit şi îmbunătăţit ceea ce avem. Ideea este să credem în aceste lucruri, să fim consecvenţi şi să ducem procesul în continuare. Cred că acum ştim mai bine cum ar trebui gestionate lucrurile, numai că această experienţă ne-a costat foarte mult. Cel puţin, pe mine, multe nopţi nedormite!
Interviu realizat de Cristian PRISACARIU
