O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

Iulian Buciuleac, lider de sindicat al poliţiştilor botoşăneni, susţine că poliţiştii sunt discriminaţi din cauză că nu pot face grevă, dar pot recurge la alte forme de protest.

 

Reporter: – Care este starea de spirit în rândul poliţiştilor botoşăneni?

Iulian Buciuleac: – Starea de nemulţumire este aproape generală. Sunt colegi care nu sunt membri de sindicat, dar care s-au hotărât să meargă la protestul de la Bucureşti pentru că au conştientizat că altfel nu se mai poate. Problemele sunt vechi şi s-au acutizat odată cu criza de personal, care a afectat Poliţia Română după pensionările de anul trecut. Nemulţumirile sunt multe şi pleacă în primul rând de la modul în care suntem trataţi de cei din conducerea Ministerului Afacerilor Interne (MAI).

– Dar care ar fi principalele revendicări?

– Dacă ar fi să le punem pe hârtie pe toate, cred că nu ar ajunge un ziar întreg. Succint, ar fi vorba de sistemul de salarizare, precum şi de condiţiile de muncă. Puţini ştiu că angajaţii MAI sunt singurii care nu au beneficiat de noua lege a salarizării. Pe de altă parte, toate instituţiile din subordinea MAI sunt subfinanţate, iar logistica este deficitară. Totodată, conducerea MAI a tergiversat modificarea statului poliţistului, întrucât legea actuală nu ne apără în faţa infractorilor, iar deficitul de personal a ajuns să afecteze toate serviciile operative. Vreau să vă spun că sunt posturi de poliţie comunale care funcţionează cu un singur poliţist, că sunt secţii de poliţie rurală în care mai există doar trei lucrători. Practic, dacă apar două evenimente concomitent, nimeni nu are cum să ajungă la ambele. Se apelează tot la colegii care ar trebui să fie în timpul liber, deşi, de la începutul acestui an, sporul pentru serviciul de permanenţă la domiciliu a fost eliminat.

– Cum s-a ajuns la această situaţie?

– Unele probleme, cum ar fi salarizarea, sunt mai vechi şi au fost tratate cu dezinteres de cei din conducerea MAI. Au fost nenumărate proteste, nenumărate discuţii şi dezbateri cu cei din conducerea ministerului, dar nici o problemă nu a fost rezolvată. Dezinteresul faţă de ceea ce se întâmplă în sistem s-a văzut şi cu ocazia meselor rotunde, la discuţii participând doar secretarii de stat, adică persoane fără putere de decizie. Au fost doar promisiuni, care nu au fost duse la îndeplinire niciodată. Nimic din ce s-a convenit, nu s-a realizat. Anul trecut au fost discuţii care au vizat modificarea statutului poliţistului. Ni s-a spus atunci că până în octombrie se rezolvă. Uitaţi-vă, suntem la sfârşitul lunii martie şi nu s-a rezolvat nimic. Dacă am face grevă, alta ar fi situaţia. Gândiţi-vă câte apeluri sunt pe 112. Ce s-ar întâmpla dacă nu am ajunge? Cred că ar exploda situaţia cu totul. Şi tocmai de aceea ei îşi permit să se comporte aşa.

– De ce credeţi că s-a procedat aşa?

– Angajaţii MAI sunt singurii care nu pot să facă grevă. Uitaţi-vă la celelalte categorii profesionale – şi să se înţeleagă că nu avem nimic cu oamenii care lucrează în aceste domenii – dar când au făcut grevă, mare parte din probleme au fost rezolvate. Profesorii ameninţau cu îngheţarea anului şcolar, cadrele medicale cu neasigurarea unor intervenţii, funcţionarii publici cu încetarea activităţii, etc. Noi, însă, pentru că nu putem face grevă, am fost de sacrificiu.

– Se poate vorbi de o discriminare?

– Acesta este termenul care descrie cel mai bine situaţia. Cum vă explicaţi că doar în Poliţie nu se aplică noua lege a salarizării? S-a ajuns la situaţia ca poliţiştii locali să aibă salarii mai mari ca cei din poliţia naţională. Să ne înţelegem – nu avem nimic cu drepturile câştigate de ei, dar ia să ne uităm la atribuţii. Ce fac unii şi ce fac alţii. Poliţiştii locali pot aplica doar sancţiuni la anumite acte normative, ori nu pot efectua cercetări într-o cauză penală, nu pot face constatări, nu execută mandate, şi aşa mai departe. Un şef de post de poliţie are maxim 4.200 de lei, dar aici este inclusă şi norma de hrană şi norma de echipament, care nu sunt incluse în salariu, iar un ofiţer 4.500-4.600 de lei, dar aici depinde şi de funcţie şi de structură, dacă este operativ sau nu. Şi repet, cu tot cu norma de hrană şi cu cea de echipament. Dar sunt discriminări chiar în cadrul instituţiei – un poliţist încadrat acum ar putea avea un salariu mai mare decât un poliţist de vechime. Noi, de exemplu, suntem plătiţi după salariul funcţiei de bază stabilit în trecut şi care nu este raportat la salariul minim pe economie de 1.900 de lei. Noi nici nu suntem incluşi în legea de salarizare 153. Şi atunci cum nu suntem discriminaţi ?! Am ajuns Cenuşăreasa bugetarilor.

– Dar lista nemulţumirilor se referă şi la logistică, lipsa de personal…

– La Botoşani, din câte ştiu, ar fi neocupate circa 80 de posturi. Poate s-a mai schimbat situaţia, întrucât au mai venit unii colegi noi, dar vreau să vă spun că majoritatea maşinilor sunt vechi, de peste 10 ani. În mod normal, ele ar trebui date la casare, dar le „cârpim”, uneori şi din buzunarul nostru, doar pentru a avea cu se să intervenim la evenimente. „Vă descurcaţi” – aceasta este replica pe care o primim. Asta în condiţiile în care în martie ni s-a promis că vor veni nu ştiu câte maşini. La Truşeşti, o comună care ca problematică şi ca număr de populaţie este mai mare decât oraşul Ştefăneşti, erau patru poliţişti. Acum mai sunt doi, din care unul urmează să se pensioneze. Cum se va descurca cel care va rămâne singur, în condiţiile în care acolo sunt şase sate, împrăştiate pe o distanţă foarte mare. Dar problema asta nu este doar acolo. Este grav ceea ce se întâmplă, însă guvernanţii se fac că nu văd.

– Unde este cea mai gravă situaţie?

– În structurile operative, unde schema de personal este ocupată doar în procent de 70%. Sunt posturi de poliţie care nu mai au lucrători, unde există câte un singur poliţist. De altfel, poliţiştii din mediul rural sunt cei mai vitregiţi. Cei de la putere ştiau ce se va întâmpla pentru că aveau o estimare, întrucât dosarele de cadre sunt foarte bine puse la punct. Ştiau – se pot pensiona atâţia poliţişti, dar nu s-au gândit care vor fi efectele. Au fost atâtea evenimente şi la noi, şi în ţară, unde poliţiştii au fost atacaţi, loviţi, înjunghiaţi. În mod normal, niciun poliţist nu ar trebui să intervină singur la evenimente. Dacă merge singur şi se întâmplă ceva, de ce te-ai dus. Dacă nu intervii, de ce nu te-ai dus…Şi atunci cum se procedează ? Vedeţi ce se întâmplă – s-a ajuns să se dea foc la postul de poliţie. Nu mai vorbim de colegul nostru din Suceava, care a fost lovit în timp ce se afla în misiune. Să spui tu că vor fi repartizate veste antiînjunghiere, şi apoi să trimiţi trei veste la Constanţa la o secţie de poliţie ?! Cum sunt împărţite vestele alea? Păi ce spune cel care o primeşte – că el e trimis la înaintare. Dar cel care nu primeşte? Că el este de sacrificiu, că îl trimite fără echipament.

– Cum influenţează aceste probleme activitatea poliţistului?

– Păi cum să influenţeze, dacă nu negativ. Gândiţi-vă – avem pistoale vechi cu care mai degrabă aruncăm după infractor, decât să tragem cu ele. Noi nu avem nici taser, acel dispozitiv cu electroşocuri care ar putea fi la imobilizare şi care ar putea descuraja un infractor să atace un poliţist. Nu avem nici veste antiînjunghiere. Poate fi poliţistul campion la nu ştiu ce concurs de arte marţiale, dar cuţitul tot cuţit rămâne. Şi atunci ce stare de spirit poate avea poliţistul, când până şi şoferul de la ambulanţă sau femeia de serviciu de la vreo primărie are un salariu mai mare decât el. Şi uneori te întrebi – ce şanse am eu să urmăresc cu Loganul un BMW sau un Audi. Sunt bune şi Logan-urile, dar nu după ce au fost exploatate la maxim timp de peste 10 ani. Curg tablele de pe ele, dar nu trebuie să explic eu, că se vede şi cu ochiul liber. Ce nu înţeleg guvernanţii este că toate aceste probleme cu care ne confruntăm noi se reflectă în societate – în gradul de siguranţă pe străzi, în evoluţia fenomenului infracţional, etc. Presa la expune, atât cât are acces la informaţii, dar dacă s-ar expune tot ce se întâmplă, atunci poate cineva s-ar gândi să rezolve problema.

– Dar care a fost atitudinea celor din minister vizavi de revendicările sindicatelor?

– Nu ştiu cum să spun, dar am senzaţia că cei de la putere vor să facă economie la buget cu vieţile noastre. Nu sunt nici măcar asigurări de viaţă pentru poliţişti, şi nici la maşini. Orele suplimentare nu se plătesc. Ne duce cu gândul că nu se mai doreşte o poliţie naţională, ci o poliţie locală, care să fie aservită politic. Cel puţin aceasta este concluzia pe care o putem trage.

– Care ar fi soluţiile? Există resurse, există intenţii?

– Soluţii sunt şi le ştiu foarte bine şi ei. În primul rând finanţarea sistemului, rezolvarea crizei de personal şi acordarea de fonduri pentru echipamente şi logistică. Totul este să se dorească, dar după cum aţi văzut, ei se rezumă doar la promisiuni. De altfel, niciodată, în urma protestelor, nu s-a convenit asupra unui program strict care să cuprindă un calendar cu măsurile aferente. Plata orelor suplimentare nu este un favor, ci este un drept pe care l-au câştigat poliţiştii prin muncă. Ei sunt obligaţi să le plătească de legislaţia muncii. Deci nu este niciun favor.

– Care sunt pericolele în cazul nerezolvării problemelor?

– Gradul de nemulţumire în rândul poliţiştilor va creşte şi mai mult, problemele se vor acutiza, iar costurile pentru remedierea lor vor creşte considerabil. Dar ne gândim deja la o altă serie de acţiuni.

– Apropo, care este strategia sindicatelor?

– Am luat deja în calcul să nu mai aplicăm amenzi, ci doar avertismente. Legea ne dă dreptul să procedăm şi aşa. Apoi, ne gândim să deschidem acţiuni în instanţă pe tot ce înseamnă litigii de muncă, dar nu în nume colectiv, ci în nume personal. Gândiţi-vă, la câţi membri sunt în SNPPC putem bloca activitatea instanţelor de judecată. Numai să înregistrezi aceste dosare în Ecris şi tot îţi ia câteva zile. Dar vom vedea, pentru că tot ce vom face vom organiza în comun cu celelalte sindicate. Este singura metodă prin care putem lupta cu cei aflaţi la putere.

EVALUAȚI ARTICOLUL -
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Se încarcă...