O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

Profesorul Cristina Bălăucă susţine că multor elevi le pare rău că nu au depus contestaţii după evaluarea naţională.

 Reporter: – Cum apreciaţi examenele naţionale din acest an?

Cristina Bălăucă: – Ar fi o mică problemă legată de proba la limba română de la bacalaureat. Mă refer la faptul că cineva ar fi ştiut subiectele. Cred că este o chestiune nefondată, pentru că, dacă ar  fi adevărat, e urât. Eu le-am explicat elevilor mei, să aibă încredere că totul este corect. Aş vrea să cred că încă există corectitudine la examenele naţionale.

– Privite prin prisma subiectelor foarte simple, se mai poate spune că sunt examene naţionale?

– Evaluarea naţională a fost un examen normal, care putea face diferenţa între copiii care au lucrat la matematică şi copiii care doar fac variante pentru examen. Asta nu înseamnă că e rău că foarte mulţi elevi iau nota 10. Materia este structurată, nu se dau la examen doar subiecte din clasa a VIII-a. Evaluarea naţională nu este admiterea la liceu pe care am dat-o noi, când primeam doar subiecte de clasa a VIII-a. Acum e o evaluare a noţiunilor din cei patru ani de gimnaziu. Şi atunci e normal ca până la 5 să ia toată lumea, dacă s-ar putea, la 7 sunt cei mai mulţi şi de la 8 până la 10, copiii care într-adevăr au lucrat. Am avut copii foarte buni, care, din păcate, au greşit, pentru că nu au citit cu atenţie. Contează şi starea de spirit din ziua respectivă şi stăpânirea emoţiilor. E primul examen din viaţa lor, iar copiii au foarte multe emoţii.

– De ce să dau subiecte grele la simulare şi uşoare la examenul propriu zis?

– Este normal să fie aşa pentru a-i mobiliza pe elevi. Un elev care ia la simulare 8 fără să înveţe, nu mai învaţă nici pentru examen. Dacă copilul respectiv ia un 5 sau un 6, atunci se mai poate mobiliza până la examen.

– Să revenim la suspiciunile legate de corectitudinea bacalaureatului.

– Dă de gândit faptul că la română, matematică şi fizică a picat varianta 2. Copiii m-au întrebat cum de a fost posibil aşa ceva şi nu am ştiut ce să le răspund. Există probabilitatea ca extrăgând de trei ori din trei pachete diferite un număr, acela să fie 2. Există probabilitatea asta, dar e mică.

– La Evaluarea Naţională au existat mari diferenţe de notare.

– După contestaţii, la limba română au fost majorate multe note. Chiar şi fetiţa mea a luat 9,20 la română şi a primit nota maximă după contestaţii. 80 de sutimi e mult. E foarte dureros când un elev îţi semnalează o neregulă şi mai dureros când acela e şi copilul tău şi tu nu poţi ca profesor să-i dai explicaţii, sau nu poţi să remediezi neregula respectivă. Tot nădăjduim că o să fie mai bine, dar nu ştiu când. Dacă există bareme, trebuie aplicate. Unor copii le-a fost frică să depună contestaţii şi acum le pare rău.

– Profesorii nu au nicio vină pentru notele mici de la examenele naţionale?

– Eu, ca profesor, am făcut foarte multă pregătire suplimentară cu elevii pentru bacalaureat, însă copiii cu rezultate slabe nu au venit. Au spus că aia e ora lor de somn, sau au găsit alte scuze. Nu cred că există profesor în ţara asta care să refuze să-l ajute pe un elev. Ce e mai rău este că elevii îşi copiază temele unul de la altul. Le spun elevilor buni să nu le mai facă rău colegilor lor care nu vor să înveţe şi să le dea temele gata făcute. Nu sunt copii buni şi mai puţin buni, sunt copii care muncesc şi alţii care vor să-şi copieze tema la şcoală, că e mai uşor aşa. Apar goluri mari şi materia e greu de recuperat. De aceea le recomand copiilor să-şi facă temele, să fie la fiecare oră activi, nu doar prezenţi în bancă. Altfel e greu să facă faţă examenelor naţionale.

– De ce unii părinţi apelează la meditaţii?

– De multe ori este un moft al părinţilor. Părinţii se ascund în spatele meditaţiilor şi consideră că din moment ce au trimis copiii la meditaţie, trebuie să se descurce profesorul. În două ore un profesor nu poate să facă minuni. La meditaţie trebuie trimis un copil care nu înţelege, care trebuie să sistematizeze nişte lucruri, înainte de un examen. Din păcate, sunt părinţi care trimit copiii la meditaţii pentru a fi în siguranţă că-şi fac temele. Aceste teme trebuie să le facă copiii, nu profesorii. Am auzit de copii de clasa a II-a şi a III-a care fac deja meditaţii. Se exagerează deja.

– Se tot vorbeşte despre programele şcolare stufoase, despre informaţiile din manuale care nu îi ajută pe copii.

– Nu cred că există informaţii care nu îi ajută pe copii. Adică trebuie să studiem mai puţin, faţă de acum 10-20 de ani? Parcă se exagerează în această privinţă, mai ales că în clasa a IX-a elevii nu ştiu spre ce domeniu se vor îndrepta la finalizarea liceului. Poate un copil de matematică informatică se hotărăşte să dea la drept, sau medicină. Se tot spune „să facem ca în străinătate”, dar la nivel de performanţă suntem cam cei mai buni din Europa. Ţările asiatice nu au schimbat nimic. În China şi Rusia se face fizica aia multă care se făcea în liceu şi cine a evoluat mai mult? Tot să tăiem, să fim ca europenii, dar oare chiar e atât de bine să tot schimbăm? În anii de după Revoluţie s-au stricat multe pentru că tot am vrut să schimbăm.

– Avem exemplul miniştrilor Educaţiei care au tot reformat sistemul.

– Miniştrii se schimbă, dar funcţionarii rămân. Problema este că acei funcţionari trebuie să-i explice ministrului ce trebuie schimbat şi ce nu.

– Dar poate unii funcţionari nu au curaj să-i spună ministrului că o măsură e greşită.

– Trebuie să-i spună. Dacă eu tac, dumneavoastră procedaţi la fel, toată lumea tace, unde ajungem? Îi învăţăm pe copii să tacă? Copiii ar trebui învăţaţi să-şi spună părerea, să aibă curajul să-şi susţină punctul de vedere, să pună întrebări.

– Mai este învăţământul un domeniu atractiv? 

– De 14 ani, de când sunt eu profesor în Colegiul „Eminescu”, un singur elev olimpic la matematică s-a dus la universitate, hotărât să fie profesor. Salariile foarte mari din alte domenii sunt motivante. Eu le spun elevilor că învăţământul e la fel de important ca medicina. Dacă avem un învăţământ bolnav, un sistem de sănătate bolnav, va fi din ce în ce mai greu.

– Se impune introducerea examenului de admitere în liceu?

– Repartizarea computerizată mi se pare corectă pentru copiii buni, pentru că au mai multe opţiuni cu aceeaşi notă. O admitere la un liceu înseamnă că intri acolo, sau nu, după care vei fi redistribuit pe locurile rămase libere de la alte licee.

– Consideraţi că este corect să fie admişi la liceu şi copii cu media 2?

– Aici este o problemă pentru că ei nu au reuşit să ia nota 5, iar noi, profesorii de liceu, trebuie să-i facem de nota 6 la bacalaureat. Este foarte greu. Înainte de a fi analizate rezultatele la bacalaureat, trebuie văzut la liceul respectiv care a fost prima medie de admitere, nu ultima. Copiii cu medii mici trebuie îndrumaţi către învăţământul profesional, deoarece este nevoie de buni meseriaşi în toate domeniile. Din păcate, nu toate lucrurile sunt corecte la cel mai înalt nivel.

– De ce spuneţi asta?

– Nu am avut ce să-i spun lui Ştefan când a venit dezamăgit de la un baraj pentru lotul naţional. Barajul s-a ţinut la un liceu din Bucureşti, care avea elevi în lotul lărgit. Nu l-a supărat că a picat un baraj, ci faptul că i s-a părut că nu a fost corect. Anul ăsta şi la matematică, la primul baraj, lui Ştefan i-au luat cinci puncte, au zis că i le-au dat după, dar nu se vede unde i le-au dat. Deja el e admis la facultate, dar e păcat că a trăit două dezamăgiri acum. Cum să-l conving că nu a fost nedreptăţit la cele două baraje? Vreau să vă spun că până la barajul de la fizică aveam aşa o strângere de inimă că copilul meu pleacă, că îmi vând copilul, dar când a coborât din tren plâns şi mi-a spus „mama, nu e corect”, am zis „gata, copilul meu pleacă din ţara asta”. Aveam o strângere de inimă că pleacă şi-mi spuneam „oare la mine în ţară nu se poate, a învăţat până acum în Botoşani, nu poate învăţa de acum încolo în România?”. Dumnezeu mi-a arătat că nu, adică aşa am înţeles eu mesajul.

– Aţi trăit o mare dezamăgire…

– Foarte mare. Puteau organiza oriunde barajul pentru lotul de la fizică, dar nu la liceul care avea copii în lot. Copiii de acolo sunt foarte buni, problema este că trebuia organizat la o unitate neutră. Până anul trecut, chiar profesoara lor dădea subiect, corecta. Am fost la minister şi în premieră s-a făcut un regulament pentru baraje. Nu e prima dată când Ştefan pică un baraj, dar la acel nivel nu trebuie lăsat loc la interpretări.

– Ştefan nu merita o asemenea supărare.

– Este foarte dezamăgit. După ce a picat două baraje, după ce i-au mâncat cinci puncte la matematică, a fost o greşeală de corectură, dar nu sunt contestaţii, nu sunt bareme la baraje. De ce nu discută cu olimpicii din lot subiectele, să plece acasă cu sufletul împăcat, să nu existe semne de întrebare. Sunt cei mai buni copiii din ţara asta şi nu sunt trataţi aşa cum trebuie. Ei trebuie să ştie că sunt evaluate cunoştinţele dobândite în timpul anilor de şcoală, atât, nu altceva. Un pic dacă se clatină această idee, copilul speculează „dacă se poate şi altfel, de ce să învăţ, de ce să mă chinui?”.

– Există suficiente exemple de promovări ale unor persoane incompetente.

– Da, aşa e, din păcate. E foarte urât, dar ce să facem, plecăm toţi din ţara asta? Mi s-a mai spus „nu vă convine, plecaţi”, dar nu e corect. Strămoşii noştri şi-au dat viaţa pentru ţara asta şi noi plecăm că sunt câţiva care nu vor să fie corecţi? E groaznic.

– Este greu să fiţi mamă de olimpic?

– Este frumos, dar şi greu. E greu să plângi în fiecare an că nu poţi să-ţi trimiţi copilul la toate olimpiadele la care vrea, să baţi la toate uşile. Eu am avut noroc că am fost ajutată foarte mult de cei din Botoşani, de toţi oamenii la care am apelat. Am fost ajutată să ajung la minister, pentru că nu e simplu să ajungi acolo. Patru miniştri la rând au făcut tot posibilul, dar mai sunt şi alţi funcţionari. Anul trecut eram eu şi şapte oameni din minister care încercau să-mi demonstreze că nu am dreptate. Parcă erau nişte şacali când încercau să-mi demonstreze că au dreptate. Până la urmă i-am convins şi am reuşit să rezolv câteva lucruri pentru olimpici, dar s-a schimbat ministrul şi probabil trebuia să merg în audienţă şi anul acesta, când am aflat că barajul la fizică se ţine în liceul care are elevi în lotul lărgit.

– Ce o să-i spuneţi lui Ştefan când va pleca la Cambridge?

– Deocamdată nu vreau mă gândesc la acel moment. O să fie greu, dar nu am putut să fac ceva să-l pot convinge că este mai bine să rămână în ţară. Nu pot să-i stric viitorul doar cu dragostea de ţară. Sperăm din tot sufletul să înveţe ceva acolo, ce nu se putea învăţa în România şi să revină, dar nu cred.

– Virginia CONSTANTINIU

EVALUAȚI ARTICOLUL -
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Se încarcă...