Botoşăneanul Samuel Pascariu şi-a lansat la 16 ani a treia carte şi susţine că scopul său este să-şi ocupe timpul cu activităţi frumoase.
Reporter: – Cum ai intrat în lumea literară şi care este parcursul tău literar?
Samuel Pascariu: – La 14 ani citeam foarte mult, în general literatură poliţistă, pentru că eram atras de acest gen, mă uitam şi la seriale şi voiam să fac ceva nou, pentru că îmi plăceau provocările. Şi mi-am pus întrebarea dacă nu pot să scriu şi eu o carte. Am început să scriu o carte poliţistă, scriam câte un capitol şi cam în două luni am finalizat-o. La sfârşit, am fost mulţumit de produsul final. Am trimis cartea la câteva edituri, pentru că aveam impresia că o vor publica, însă am fost refuzat de cinci edituri. În cele din urmă, am publicat cartea la Editura Axa, în 2015, într-un tiraj de o sută de exemplare. Aveam bani puşi de o parte şi cu ei am plătit editarea.
– Cum ai ajuns să fii cunoscut peste Ocean?
– Căutam zilnic metode de publicare, edituri şi sfaturi şi am găsit o editură care publica online, trimiteai pdf-ul şi coperta şi ei, gratuit, distribuiau în librării, iar tu primeai 70% din vânzări. După un an am aflat ce vânzări au fost şi câţi bani trebuia să primesc. Am încercat să-i contactez, dar nu am reuşit. Erau 10.000 de exemplare vândute pe diferite site-uri şi o sumă consistentă pe care trebuia să o primesc. Nu voiam neapărat bani, dar nu am primit nici un răspuns de la ei, acum a dispărut şi site-ul lor. Au fost recenzii şi mai bune şi mai rele la cartea mea.
– Când ai realizat varianta tipărită în limba engleză?
– Tot cu acea editură am făcut varianta în limba engleză, cartea tipărită.
– Cum ai făcut trecerea de la roman la poezie?
– După perioada cu cărţile poliţiste, am început să citesc poezie, George Bacovia îmi plăcea foarte mult, îmi plăceau şi alţi autori contemporani. De la unii m-am inspirat. De la doamna dirigintă am aflat de concursul de poezie „Porni Luceafărul…” şi în regulament era trecut să trimitem minim 40 de poezii. Cu o săptămână înainte mă apucasem să scriu vreo două-trei. Mi-a zis să scriu mai multe şi cam în trei săptămâni aveam vreo 25. Le-am trimis, era de ajuns pentru mine şi am primit un premiu acordat de o revistă din Galaţi, care urma să-mi publice două-trei poezii. Asta se întâmpla în 2017.
– Ai un premiu şi de la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova.
– În decembrie a apărut primul meu volum de versuri – „Eroare” – şi cu acest volum de versuri am participat la ediţia din acest an a Concursului „Porni Luceafărul…” la secţiunea Carte publicată, unde am luat premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
– Şi a venit a doua carte de poezii…
– „Ego” a apărut în luna mai 2018.
– În câţiva ani, trei cărţi…
– La 14 ani am publicat romanul, la 16 ani prima carte şi la aproape 17 ani a doua carte de poezie.
– Când va fi următoarea carte?
– E terminată, acum discut cu editorul. Este vorba de o lucrare unică în România, un mic dicţionar al personalităţilor de pe bancnotele româneşti. Sunt 21 de personalităţi pe toate bancnotele din România, din cele mai vechi timpuri şi până în prezent şi m-am gândit să le fac o scurtă analiză biografică şi analiză numismatică. Şi analiza bancnotelor, a timbrelor, pentru că am făcut nişte plicuri ocazionale cu portretele personalităţilor şi am căutat să fie un timbru cu personalitatea. Plicurile sunt făcute de mine, sunt ca un plus pe lângă bancnote şi cred că în luna august ar trebui să apară. Plicurile le-am făcut eu, într-un singur tiraj, eu am făcut machetarea. Trebuie să le mulţumesc reprezentanţilor Oficiului Poştal Botoşani pentru că şi-au dedicat o săptămână pentru a le ştampila, pentru că ideea era să nu aibă o ştampilă normală, ci ştampila zilei în care s-a născut personalitatea respectivă. Pentru că asta face plicul mai valoros. Cu atât mai mult cu cât este un timbru cu personalitatea respectivă şi două ştampile cu data naşterii. Plicurile se vor regăsi în carte şi atunci când voi face lansarea pentru dicţionar va fi şi vernisajul expoziţiei cu plicurile. Sunt pasionat şi de design, tehnoredactare.
– Eşti pasionat de filatelie şi numismatică…
– Da. Am un exponat „Şefi de stat ai României”, cu plicuri începând cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza, locotenenţa domnească, Regele Carol până la Traian Băsescu şi Klaus Iohannis. Mai am un exponat „Regele Mihai I, loial tuturor”, pentru că sunt regalist şi susţin monarhia. Acest exponat include plicuri şi cărţi poştale. Mai am un exponat cu timbre mici de prin 1956, mai am altul cu Ziua Culturii Naţionale, cu Mihai Eminescu. Cel la care lucrez acum şi sper să-l expun în octombrie, la Ziua Armatei, „Armata Română”, include diferite informaţii, plicuri şi tot ce am reuşit să adun despre Armată. Pe lângă acestea, mai am exponatele cu bancnote româneşti şi cel cu bancnote universale. Acum le-am sistematizat şi le-am pus pe continente, că erau în ordine alfabetică. Cele mai multe sunt în Asia.
– Această pasiune este costisitoare…
– Da, într-adevăr, dar prefer să-mi cheltuiesc banii pe lucruri interesante şi utile. M-a ajutat foarte mult domnul bibliotecar şi colecţionar Mihai Cornaci. Bunicul meu, Corneliu Galiano, a fost colecţionar. Abia aştept să descopăr comoara pe care ne-a lăsat-o pentru că include lucruri unice.
– Cum reuşeşti să-ţi gestionezi timpul?
– Îmi sistematizez foarte bine timpul, ca să am timp de toate, inclusiv de întâlniri cu prietenii, drumeţii şi excursii.
– Care este scriitorul tău preferat?
– Liviu Rebreanu, iar dintre cei străini Dan Brown.
– Dar poetul tău preferat cine este?
– George Bacovia.
– Eşti patriot!
– Da, îmi place foarte mult literatura şi istoria românilor.
– Mai eşti atras de romanele poliţiste?
– Aveam o idee să scriu o altă carte poliţistă, dar după un an am recitit şi mi-am zis că trebuie să o las mai moale cu proza. Acum m-am apucat de scris un roman.
– Care este momentul propice pentru a scrie?
– Încerc să scriu mereu, pentru că nu-mi place să pierd timpul. După amiaza, sau noaptea, când nu pot să dorm, îmi iau laptopul şi încep să scriu. Am nevoie de linişte pentru a scrie. Nu suport gălăgia nici când învăţ, nici când scriu.
– Ce rezultate ai la şcoală?
– Sunt bune. Domnul profesor Vania Atudorei spunea că nu notele reflectă cunoştinţele unui elev şi îi dau dreptate.
– Te canalizezi pe domeniile care te interesează…
– Sunt la profilul care îmi place, învăţ română, istorie, geografie, engleză. Îmi place mult să citesc, deci mi-am ales bine profilul.
– Biblioteca Judeţeană este a doua ta casă. Cum ai descoperit acest univers deosebit?
– În urmă cu cinci ani, în vară, voiam să fac ceva deosebit şi m-am înscris la cursurile de la Biblioteca Judeţeană, la engleză, TIC şi colecţii şi colecţionari. Am participat sistematic la cursuri. Al doilea an am mers mai des, iar în al treilea an deja stăteam cu domnul Mihai Cornaci, aveam un statut special, de voluntar, în sensul în care interacţionam cu publicul. Am învăţat poziţionarea cărţilor, catalogarea şi interacţionam cu cei care ajungeau la bibliotecă. În al patrulea an am participat la cursuri, dar facultativ, şi am realizat că e o muncă grea, dar frumoasă. În al cincilea an, când ieşeam de la şcoală, primul lucru pe care-l făceam era să ajung la bibliotecă, unde stăteam o oră, două, în fiecare zi.
– Biblioteca e a doua ta casă, iar personalul de aici e a doua ta familie.
– Da, e un univers frumos şi eu am crescut la Secţia de copii a Bibliotecii Judeţene.
– Ce planuri de viitor ai?
– Acum lucrez la trei cărţi. Dicţionarul cu personalităţile de pe bancnote e finalizat, trebuie să-l public. Am o carte de proză la care lucrez şi mai am un al doilea dicţionar despre mareşalii României, un dicţionar filatelic. Sunt şase mareşali şi la fiecare am făcut un plic ocazional şi voi încerca să-l termin în această vară.
– Ai fost cursant al Şcolii Populare de Arte?
– Da, am făcut canto muzică uşoară, am absolvit în clasa a V-a.
– Spunea domnul Vania Atudorei că adulţii îi subestimează uneori pe adolescenţi şi ar trebui să-i asculte.
– Sunt oameni şi oameni, părinţi şi părinţi. Sunt copii şi copii. Eu am făcut ce am crezut de cuviinţă, să-mi ocup timpul, să fac ceva frumos şi care să-mi placă, dar nu pentru bani, nu pentru faimă.
– Ai declarat că pui câte o părticică de suflet în poeziile tale.
– M-am axat pe poezii de dragoste şi am încercat să pun ceva din mine în poezii. Mă ocup singur de tehnoredactare, coperţi. Îmi place mult să lucrez pe calculator, nu sunt pasionat de jocuri, ci sunt pasionat de partea de design. Şi pentru bibliotecă făceam afişe, diplome, plicuri, cărţi poştale.
– Eşti la curent cu ceea ce se întâmplă în ţară?
– Până acum doi ani mă uitam foarte mult la ştiri. Acum nu văd televizorul ca o modalitate de informare. Bunicul meu a fost abonat la „Monitorul de Botoşani”. Încerc să fiu la curent cu ceea ce se întâmplă în ţară şi nu mi se pare că suntem foarte bine. Mai ales în privinţa grijii celor de la conducere pentru cetăţeanul simplu.
– Dacă ai ajunge ministru al Educaţiei, ce măsuri ai lua?
– Nu cred că sunt singurul elev care susţine că i se pare inutilă acea toceală, învăţatul pe de rost, ca papagalul pentru că vrei, nu vrei, asta trebuie să faci. Sunt pentru modalităţile interactive de învăţare. Nu pentru metoda clasică, scrisul pe tablă şi învăţatul ca papagalul. Nu agreez învăţatul mecanic, ci cel logic. La profilul la care sunt eu nu am nimic de reproşat, la limba română e de citit, de înţeles sensul, ideea poetică, sensul versului, ce a vrut să transmită autorul. Istoria trebuie învăţată pentru că este aşa de frumoasă! Este istoria poporului nostru. Eu nu aş schimba multe. În fond, fiecare tânăr învaţă pentru el. E viitorul fiecăruia în joc.
Interviu realizat de Virginia CONSTANTINIU
