one × four =

O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

Costică Macaleţi, preşedintele CJ Botoşani, recunoaşte că salariile în administraţie au trecut dintr-o extremă în alta şi că situaţia nu se vede în condiţii mai bune pentru populaţie.

Reporter: – În ultima lună a anului trecut guvernul a acordat mai multe ajutoare către UAT-uri din fondul de rezervă, unele dintre ele ridicându-se la sume importante…
Costică Macaleţi: – Nu, nu, patru-cinci miliarde de lei vechi maxim…
– Nu, este vorba de o hotărâre de guvern cu trei milioane (30 de miliarde lei vechi), una cu aproape nouă milioane (90 de miliarde lei vechi) şi una mai mică, unde apare numai comuna Nicşeni şi încă o hotărâre de peste şapte milioane (70 de miliarde de lei vechi) pentru Protecţia Copilului.
– Da.
– De ce s-a ajuns în situaţia aceasta?
– Datorită bugetelor şi croirii bugetelor la început de an 2018, când, în general, comunele şi-au pus bugete importante, care să le satisfacă activitatea pe parcursul anului, dar neavând în spate sumele necesare. De exemplu, cazul Dimăcheni, unde au rămas fără salarii pe ultimele două luni şi i-a salvat hotărârea de guvern. Îşi fac programe de investiţii fără acoperire.
– Aceste probleme nu sunt generate de creşterea salarială exponenţială din administraţia publică locală?
– Nu. În general primarii şi-au oprit fondul de salarii de care au nevoie şi restul au trecut pe partea de dezvoltare. Ei au exagerat la partea de dezvoltare, punându-şi mai mult decât poate să ducă UAT-ul pe care-l conduc.
– Şi spuneţi că nu la salarii au exagerat…
– Şi salariile.
– Salariile s-au lăsat la latitudinea lor să…
– Eu ştiu unde bateţi. Da, salariile sunt cotă importantă din banii unui UAT sau ai CJ, dar sunt date prin hotărâri de guvern, prin legea salarizării.
– În administraţia locală se stabilesc prin hotărâre de consiliu local.
– Se fixează salariul primarului în funcţie de nivelul comunei, după care sub primar şi viceprimar au loc ierarhizările. Da, sigur aici…
– Sunt date un nivel minim şi maxim, dar majoritatea au optat pentru nivelul maxim…
– Din punctul meu de vedere, trebuia să se facă o grilă pentru administraţia locală. Înainte de majorările salariale din iulie 2017, administraţia locală avea salarii foarte, foarte mici. S-a făcut o reparaţie în sensul ăsta, dar era nevoie de o grilă, altminteri uneori se sare calul din punctul acesta de vedere. Trebuia să se ierarhizeze toate funcţiile, dar probabil ar fi fost o muncă în plus la partea de lege a salarizării şi s-a lăsat la latitudinea decidenţilor, în speţă a consiliilor locale.
– Nu s-a dorit cumva cumpărarea politică a administraţiei?
– Nu, nu nici pe departe. Repet, salariile din administraţia publică erau foarte, foarte mici.
– Administraţia publică reprezintă un vector important în viaţa politică, probabil cel mai important.
– Este, este. Probabil că putem interpreta şi aşa, dar salariile erau mici în administraţia publică locală. Să vă dau un exemplu: La DSP, Direcţia de Sănătate Publică, salariile pentru aceeaşi funcţie erau de două ori mai mari. Adresabilitatea către administraţia publică locală era foarte, foarte mică. Acuma să ştiţi că sunt căutate posturile din administraţia publică, pentru că sunt mai bine plătite.
– Sunt ocupate „pe bune”, pentru că vedem că în funcţii tot apar personaje aflate în siajul oamenilor politici?
– Cine riscă aşa ceva, n-are decât. Eu n-aş risca să-mi pun pielea la saramură pentru nu ştiu ce siaj. Chiar nu. Nu exclud chestiunea. Chiar se şi comenta: „copil foarte bun care a terminat facultatea, copil eminent, nu ia examenul pentru debutant şi îl ia nu ştiu cine…”
– Salariile din CJ sunt destul de generoase. După Spitalul Judeţean cred că aveţi cele mai mari salarii din judeţ.
– După medici. Ei intră în legea salarizării. Da, sunt salarii bune.
– Bugetul îl primiţi de la guvern şi nu mai aveţi mare lucru de făcut la el, aveţi doar veniturile proprii, unde sunt vreo două-trei taxe.
– Taxe de la drumuri, taxe de la transport, taxe de urbanism şi cam atât.
– E singura parte de buget pe care o aveţi dumneavoastră de împărţit!
– Da, da. Plus partea de fonduri europene, unde avem prezentate proiecte. Şi PNDL, care ne dă bani tot de la guvern şi cofinanţăm noi cu 10%.
– Din ce cofinanţaţi?
– Din bugetul pe care-l primim de la Guvern. Când devine buget propriu, cofinanţăm.
– OK! Nu s-a restrâns prea mult activitatea unui CJ, al cărui aparat administrativ e destul de generos plătit de stat?
– Nu, avem destule atribuţii. Avem 29 de instituţii deconcentrate ale CJ, cu diverse activităţi, dar luând pe chestiuni foarte mari, în primul rând Protecţia Copilului, drumurile, investiţiile pe care trebuie să le facem, unităţile medico-sociale, mai dăm bani la neclericali. Nu am acum punct cu punct să le spun, dar sunt destule activităţi pe care trebuie să le facem.
– Îşi mai au rostul consiliile judeţene?
– Da, şi consiliile judeţene şi prefecturile.
– Cele două nu se cam calcă pe picioare?
– Nu! Prefectura are instituţiile deconcentrate ale ministerelor, iar, din punctul meu de vedere, parte din activităţi ar mai trebui date, bine, cu fondurile şi personalul aferent, consiliilor judeţene. S-a dorit o deconcentrare, o descentralizare a deciziilor.
– Sunteţi mulţumit de ceea ce aţi realizat ca preşedinte al CJ?
– Nu, se poate şi mai bine. Investiţiile merg destul de greu, fondurile sunt cele care sunt. N-aş putea să mă declar mulţumit, dar din punctul meu de vedere am făcut eforturi, atât cât s-au putut face. Pentru mine marea provocare au fost drumurile judeţene şi continuă să fie.
– Care nu arată bine.
– Nu arată bine. În niciun caz, nici pe departe. Şi cred că pentru fiecare ar trebui să fie ca o prioritate drumurile judeţene, pentru că dacă vom avea căi de transport şi comunicare pe drumurile judeţene e OK.
– Zilele acestea am încercat să merg spre Iaşi. Nu o să iau Prăjeniul ca exemplu, deşi acolo e o mare problemă pentru care se puteau găsi soluţii…
– Da, dar e pe rolul justiţiei. La primăvară sperăm să putem pune un covor asfaltic dacă vom avea banii necesari.
– Se putea pune un covor asfaltic şi apoi să vă îndreptaţi împotriva constructorului după finalizarea litigiului.
– Nu. Regula spune că nu ai voie cât e pe rolul justiţiei. Justiţia trebuie să se pronunţe şi apoi să te apuci de treabă. Nu, aici nu vă dau dreptate. Nu că nu aş vrea să vă dau, dar nu aveţi dreptate. Pentru drumul prin Prăjeni sunt presiuni teribile din partea cetăţenilor, pentru că toţi circulă pe traseul mai scurt şi mai liber.
– Da, e mai scurt, e mai liber, în judeţul Iaşi e mai bun, se intră în Iaşi prin Copou, unde majoritatea copiilor sunt studenţi sau prin Sărărie se ajunge mai uşor în Tudor, e direct spre aeroport. Ar fi o alternativă mai bună decât drumul naţional.
– Da.
– Să revenim. Încercând să evit drumul naţional, mi-am propus să merg prin Paşcani. Sunt 12-13 kilometri în plus pe care mi i-am asumat, dar am avut cumplita surpriză să constat că drumul de la Orăşeni Vale până la intrare din Vorona e ca după bombardament.
– Ştiu. Ăla e încă un drum bun, care e făcut nu demult. Noi putem interveni acum doar cu plombări, iar a doua prioritate din acest an, poate chiar din aprilie, după ce facem Prăjeniul, să facem Joldeşti-Tudora şi până la graniţa cu Suceava. Tudora l-am plombat anul trecut.
– Nu mai arată ca drum plombat!
– L-am plombat anul trecut, dar la fenomenul îngheţ-dezgheţ, trece lama şi scoate toate plombele, precum plombele de la măsea.
– Mi-am blestemat zilele pe drumul respectiv. Pe Prăjeni nu se poate merge, drumul naţional e stricat, Ştefăneşti e cum e. Cum facem să legăm judeţul ăsta de Iaşi?
– Făcând drumurile.
– Când?
– La primăvară turnăm covor asfaltic pe Flămânzi – limită cu judeţul Iaşi, cred că prin iunie intrăm pe Joldeşti-Tudora-Fântânele, pe Naţional nu ştiu care e situaţia, dar erau discuţii să se facă. S-a făcut până la Darabani-Dorohoi.
– Să atingem problema cea mai spinoasă a judeţului: gunoiul.
– Gunoiul nu e o problemă spinoasă. Faptul că vechile administraţii au reuşit să implementeze acest proiect integrat e un lucru foarte bun. Ca orice început e cu sincope, de acord. Toată lumea vrea să i se ia gunoiul de la poartă, da, dar proiectul spune altceva. Ce se doreşte mai mult, trebuie plătit. Orice noutate presupune şi o cheltuială aferentă. Orice serviciu dacă vrei să-l îmbunătăţeşti presupune şi costuri. Că populaţia nu le poate suporta întotdeauna, de acord. Primăriile, prin legislaţia existentă, pot subvenţiona parte din aceste activităţi şi sunt activităţi subvenţionate peste tot, pentru că dacă nu ar fi subvenţionate s-ar duce în cap, inclusiv partea de apă.
– La apă sunt nemulţumiri salariale mari.
– Sunt. Eu sunt apist de meserie. Dacă Apa Grup, RAJ APA şi care au mai fost erau tentante din motiv de leafă, acum nu mai este. 80% din personalul de la Nova Apaserv lucrează cu salariul minim pe economie. Singurele societăţi de apă care funcţionează şi sunt în echilibru sunt Iaşiul, Constanţa, Ploieştiul şi Clujul, care au zone urbane mari, restul, cele din judeţe de mărimea Botoşaniului, sunt într-un echilibru precar.
– Şi care ar fi soluţia?
– Subvenţionarea serviciului de apă.
– De către cine?
– De către stat!
– Păi, statul e o noţiune cam abstractă, vagă.
– De către primării. Există legislaţie în sensul ăsta, pentru că toată lumea a dorit şi guvernele în strategiile lor au spus „punem apă şi canalizare în fiecare sat”. Apa şi canalizarea din fiecare sat nu e ca apa şi canalizarea din oraş. Sunt costuri mult mai mari. Asta e situaţia reală.
– Directorul tehnic de la Nova Apaserv, apropiat al dumneavoastră, are ca indicatori de performanţă preluarea reţelelor de apă de la primării, reţele de apă care practic îngroapă societatea.
– Da.
– Nu e o contradicţie în termeni?
– Nu.
– Deci, eu am ca indicator de performanţă să preiau ceva care îmi îngroapă societatea mea?
– Da. Trebuie să preiei sistemul de apă, pentru că nu mai sunt alţi operatori de apă. Primăriile vor trebui să subvenţioneze serviciile de apă şi aşa se va ajunge, pentru că în proiectul iniţial când au adus apa au spus că au să aibă 1.000 de abonaţi şi au doar 200.
– În contextul în care primăriile şi-au mărit salariile şi au primit bani de la guvern din fondul de rezervă pentru a se putea descurca, de unde ar avea bani să subvenţioneze şi gunoiul şi apa?
– Din banii primăriei.
– Tocmai asta zic, că nu-i au.
– E un cerc vicios.
– Şi în condiţiile astea ce se întâmplă cu operatorul de apă?
– O să meargă târâş-grăbiş, că nu se poate închide. Nici în visele mele cele mai urâte nu pot gândi aşa ceva.

se încarcă...

Apreciază calitatea articolului

8 VOTURI - MEDIE: 3,00
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Se încarcă...