„În secolul inovaţiilor, urmărirea naşterii nu trebuie să mai fie ca pe vremea bunicii”

0

Doctorul Carmen Zaboloteanu, specialist în neonatologie şi pediatrie, susţine că monitorizarea sarcinii influenţează decisiv nu doar momentul naşterii, ci toată viaţa unui om.

 

Reporter: – Ne întâlnim tot mai des cu situaţii în care femei gravide ajung la spital să nască fără a avea sarcina urmărită de medic. Care ar putea fi explicaţia pentru acest fapt?

Carmen Zaboloteanu: – Din nefericire, nu de explicaţii ducem lipsă. Motivele sunt multiple şi, deşi de multe ori o considerăm unica vinovată pe gravidă, nu este atât de simplu. În primul rând ducem lipsă de o strategie naţională pentru sănătatea reproducerii, iar consecinţele se văd cel mai bine prin numărul mare de sarcini nedorite, numărul mare de întreruperi de sarcină şi mai ales în numărul adolescentelor care rămân însărcinate. Apoi intervin lipsa de educaţie, de informare, acces limitat la servicii medicale în mediu rural, sărăcia. Atunci când cel mai apropiat spital este la câteva zeci de kilometri de locuinţa ta, iar drumul cu autobuzul este un lux, începem să înţelegem drama prin care trec aceste femei. Şi, într-un final, ajung la doctor, şi aici ne lovim de alte lipsuri, a medicilor, unu din patru medici a părăsit sau părăseşte ţara, avem 2,4 medici la 1.000 de locuitori. Şi atunci gravida, care face un efort să ajungă la medic, se confruntă cu această problemă, medicii care au rămas sunt supraaglomeraţi, obosiţi, împărţiţi în multe locuri, au o listă lungă de aşteptare, ceea ce nu este o soluţie pentru femeia venită de departe, la doctor, eventual cu ceilalţi trei-patru copii după ea, care plâng şi nu au răbdare. Multe viitoare mame nu au asigurare medicală, în fond, unu din şase români sunt în această situaţie. Lipsite de informare, acestea nu vor şti că femeile însărcinate şi lăuzele fără asigurare medicală au, totuşi, acces la consultaţii de monitorizare a evoluţiei sarcinii, screening prenatal, urmărirea sarcinii cu risc şi o serie de analize suplimentare.

– Câte dintre naşterile actuale provin din sarcini neurmărite?

– Una din cinci gravide nu a fost văzută de nici un medic pe parcursul sarcinii. Procentul de 20% se menţine la nivelul judeţului Botoşani constant în ultimii ani şi se referă la viitoarele mămici care nu au avut nici un consult medical pe parcursul sarcinii. La acestea se mai adaugă un număr mare de sarcini, peste 10%, cu unul sau două controale prenatale. În entuziasmul unor viitoare mămici, cea mai importantă ecografie este cea care indică sexul fătului, considerând neimportante restul investigaţiilor, când, de fapt, celelalte sunt de-a dreptul vitale. Dar pe multe mămici le interesează sexul bebeluşului şi apoi nu se mai obosesc să facă alte analize. Şi apoi vin gravidele foarte informate, care ştiu exact câte investigaţii sunt necesare pe parcursul sarcinii, dar aleg să nu le facă, având concepţia, în mod eronat, că singura soluţie a unei sarcini cu malformaţii este întreruperea sarcinii. Ceea ce este total greşit. În primul rând, medicina fetală înregistrează progrese importante, sunt proceduri invazive sau non invazive care pot fi efectuate asupra fătului chiar din burtica mamei şi pot face diferenţa între viaţă şi moarte, între un copil cu malformaţie sau un copil perfect sănătos. Şi, în acelaşi timp, un diagnostic prenatal corect îi poate oferi viitorului bebeluş darul timpului, al răgazului. Un diagnostic cunoscut din timp înseamnă o echipă neonatală pregătită, o echipă multidisciplinară gata să preia un copil cu un diagnostic bine stabilit şi cu un traseu de tratament gata stabilit înainte de a se naşte, faţă de un diagnostic descoperit în ore, zile de teste, timp care este pierdut pentru bebeluş.

– Poate influenţa urmărirea sarcinii evoluţia nou născutului?

– Poate influenţa nu doar evoluţia nou născutului, ci şi parcursul întregii vieţi. Modul în care nou născutul este îngrijit în primele minute de viaţă poate avea consecinţe în dezvoltarea psiho-motorie ulterioară. Naşterea este una dintre cele mai mari încercări prin care trecem în viaţă, trecerea de la viaţa intrauterină din burtica mamei, unde este cald şi bine şi bebeluşul este acompaniat de muzica liniştitoare a bătăilor inimii mamei, la mediul exterior, rece, cu lumină puternică, plin de zgomote, de oameni necunoscuţi. În aceste condiţii nou născutul trebuie să iniţieze prima respiraţie, primul ţipăt, prima mişcare în afara burticii, totul în decurs de câteva secunde. Dacă acest lucru nu se întâmplă, echipa de neonatologie trebuie să iniţieze manevrele de reanimare neonatală, în care răspunsul trebuie să fie la fel, în decurs de câteva secunde, cu fiecare minut care trece creierul nou născutului poate suferi repercusiuni pe viaţă. Echipa de neonatologie intervine şi ajută bebeluşul să ia startul în viaţă. Cu toţii ne dorim un copil sănătos, dar, din nefericire, în 3% dintre cazuri nou născuţii pot avea defect congenital major. Fie că ştim sau nu ştim dinainte de naştere despre acesta, procentul rămâne acelaşi, diferenţa o face rapiditatea răspunsului echipei neonatale în iniţierea tratamentului adecvat.

– Care sunt riscurile pentru un bebeluş în cazul în care mama lui nu se prezintă deloc la medic în timpul sarcinii?

– Practic riscurile pentru nou născut pot acoperi toată patologia neonatală. Riscurile la care se expune nou născutul pot varia de la asfixie neonatală uşoară până la deces. Ceea ce este mai important este diagnosticarea acestor patologii materne înainte de a deveni o problemă a bebeluşului. O infecţie maternă netratată poate determina naştere prematură cu toate complicaţiile ei, de la detresă respiratorie, hemoragie intraventriculară, retinopatie de prematuritate sau chiar deces. O hipertensiune arterială maternă în timpul sarcinii poate determina la nou născut restricţie de creştere intrauterină şi atunci nou născutul poate avea multe complicaţii, de la asfixie perinatală severă, deces intrauterin, detresă respiratorie, hipertensiune pulmonară persistentă, tulburări metabolice. Şi lista poate continua, sunt doar câteva exemple de patologii materne care pot fi tratate şi stopa un lung şir de riscuri la nou născut.

– Ce se poate face pentru creşterea numărului de sarcini urmărite?

– O mai bună conştientizare la nivelul populaţiei a importanţei unui diagnostic prenatal corect. În ultimii 30 de ani s-au făcut progrese remarcabile pentru înţelegerea, diagnosticarea şi abordarea terapeutică a anomaliilor fetale. Au apărut tehnici de explorare noi – ultrasonografia cu rezoluţie înaltă care vizualizează structuri de mărimea cristalinului ocular, Doppler color, Doppler cu pulsaţii care pot defini detalii de circulaţie fetală şi pot înlesni stabilirea indicaţiei chirurgicale. Copilul se va naşte într-un secol al inovaţiilor, de ce să-i răpim noile inovaţii în medicină doar pentru că bunica a născut într-un fel şi a fost bine.

– Am asistat, în ultima perioadă, la naşteri cu surprize. În loc de un copil se năşteau gemeni. Sunt situaţii obişnuite? Care este cauza?

– Din fericire nu sunt situaţii chiar obişnuite, dar aşa este, am avut în ultima perioadă două sau trei cazuri când mama a aflat că va naşte nu unul, cum se aştepta, ci doi sau chiar trei copii. Cauza este simplă, gravida nu a efectuat nici un consult prenatal. Din fericire doar şocul iniţial al familiei mai bogate cu încă un copil a fost singura complicaţie a respectivei sarcini.

– Ce legătura este între mortalitatea infantilă sau neonatologie şi urmărirea gravidei?

– Conform datelor Centrului Naţional pentru Statistică şi Informatică în Sănătatea Publică cu privire la mortalitatea infantilă la nivelul anului 2017, 1.360 de nou născuţi au decedat în România înainte de a împlini vârsta de un an. Din totalul acestora, doar în 129 de cazuri, adică mai puţin de 10%, mamele au beneficiat de toate controalele pe perioada sarcinii. În cazul a 285 de mame, adică 22%, au efectuat mai puţin de patru controale, iar alte 358 nu au fost consultate niciodată de medic pe perioada sarcinii.

– Întâlniţi cazuri în care sănătatea sau chiar viaţa bebeluşului este pusă într-un real pericol din cauza lipsei observării sarcinii?

– Aş dori să exemplific cu două cazuri de nou născuţi cu patologie asemănătoare, dar la care conduita prenatală a fost diferită. În prima situaţie avem un bebeluş născut la termen, prin operaţie cezariană, aproape de miezul nopţii, sarcină neurmărită, care prezenta de la naştere stare generală gravă. Deşi bebeluşul a respirat din primul minut, parametrii respiratori, respectiv nivelul oxigenului din sângele nou născutului nu depăşea 50-60% şi nu răspundea la nici o manevră de reanimare, respectiv administrarea de oxigen, intubaţia oro-traheală, trecerea pe aparatul de ventilaţie. Minutele treceau, copilul era din ce în ce mai grav, mama nu ne putea da relaţii suplimentare, în schimb ne întreba îngrijorată ce are copilaşul ei. Era miezul nopţii, oboseala era maximă după 14-15 ore de activitate, minutele treceau, iar noi am încercat să acţionăm pe mai multe direcţii de tratament şi diagnostic – este afectarea pulmonară, este ceva infecţios, este malformaţie cardiacă, care este cel mai indicat tratament până avem primele rezultate? A părut o eternitate până au venit primele analize şi care ne-au indicat parţial diagnosticul, nou născutul avea o valoare a hemoglobinei de 6 mg/dl. Atunci au apărut alte probleme, copilul nu prezenta semne de sângerare, mama nu prezenta semne şi atunci care este cauza, îi trebuie transfuzie sau exanguinotransfuzie? Daca îi punem doar transfuzie nu îi facem mai rău? A apărut problema sângelui, trebuia urgent, dar trebuia să fie compatibil atât cu mama, cât şi cu nou născutul. Punctul de transfuzie nu avea grupa de sânge bună, începem să dăm telefoane, chemăm oameni de acasă pentru ca în final ora 3-4 să îi administrăm copilaşului sângele salvator. Evoluţia a fost rapid favorabilă, dar cu toate acestea copilul a stat minim trei ore în care nivelul oxigenului din sânge nu a fost cel mai optim, iar asta poate avea repercusiuni în dezvoltarea lui ulterioară. Şi cel de-al doilea caz, copil din mamă cu Rh negativ, cu incompatibilitate în sistem Rh, copilul cunoscut cu anemie fetală din săptămâna 27 de sarcină, motive pentru care se administrează transfuzii intrauterine multiple monitorizat săptămânal. Pentru siguranţa copilului naşterea s-a efectuat prin cezariană la o dată cunoscută, Centrul de Transfuzii a fost notificat cu trei zile înainte, a fost pregătit sângele pentru administrare, s-au efectuat teste pe sângele mamei cu minim trei zile înainte de naştere, iar în momentul naşterii s-a efectuat exanguinotransfuzia imediat, tratamentul fiind iniţiat chiar din sala de naştere. Evoluţia a fost excelentă pentru un caz la care prognosticul putea fi grav până la deces. O sarcină neurmărită şi una urmărită.

+3 -0
se încarcă...