„Casa mea a fost Biblioteca”

0

Cornelia Viziteu, directorul Bibliotecii Judeţene Botoşani, susţine că numai un om învăţat este un spirit liber, ce poate face politică şi gândi pentru binele semenilor săi

 

Reporter: – Sunteţi unul dintre cei mai longevivi directori din cultura botoşăneană. Cum aţi reuşit acest lucru, în condiţiile în care fiecare partid aflat la guvernare îşi promovează oamenii în funcţii?

Cornelia Viziteu: – Într-adevăr, sunt unul dintre cei mai longevivi directori din cultura botoşăneană, dar, cu bun simţ intelectual, pot afirma că şi unul dintre cei mai performanţi, dovadă stând faptul că am reuşit să ridic Biblioteca la rangul de instituţie culturală de prestigiu pe plan naţional şi internaţional. Performanţa înseamnă foarte multă muncă, înfruntarea unor mentalităţi retrograde, sacrificarea vieţii personale, dar, în acelaşi timp, profesionalism şi dorinţa de reuşită în ţelurile propuse. Nimic nu a venit de-a gata, dar aşa cum mă vedeţi, poate o persoană fragilă fizic, am avut forţa de a dărâma toate zidurile ce mi-au stat în cale şi am reuşit în tot ce mi-am propus. Demult, directorul Bibliotecii Naţionale, domnul Erceanu, mi-a scris o felicitare de apreciere cu cuvintele: „esenţele tari stau în sticluţe mici”, iar eu nu am uitat niciodată mesajul transmis. Venite de la o personalitate culturală de excepţie, aceste cuvinte elogioase au însemnat pentru mine un îndemn uriaş şi un adevărat crez pe care l-am urmat. Cred că acesta este şi „secretul” unei cariere de succes atât de îndelungate, recompensată şi cu numeroase premii, distincţii, diplome cu ocazia participării la diverse manifestări sociale şi culturale, printre care se remarcă medalia Meritul Cultural, acordată de Preşedinţia României. Lumea mea a fost întotdeauna cea a culturii, iar casa mea Biblioteca. Aprecierea de care m-am bucurat mereu din partea comunităţii a fost cea mai bună armură de apărare împotriva oricăror ingerinţe, inclusiv politice. Nu cred că doar afilierea la un partid îţi poate da un certificat de competenţă profesională. Numai un om învăţat este un spirit liber, ce poate face politică şi gândi pentru binele semenilor săi. Acesta poate fi şi un sfat pentru cei mai tineri, ce pornesc acum în viaţă.

– Cum era biblioteca atunci când aţi început activitatea?

– Am dorit întotdeauna să trăiesc într-o Bibliotecă, iar visul mi s-a împlinit, după şapte ani de la terminarea Facultăţii de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi. În 1986 am păşit, ca bibliotecar, în acest magic loc, Biblioteca. Pe atunci, instituţia era mult mai modestă ca spaţiu şi secţii, dar foarte generoasă prin specialiştii cu care am avut şansa să-mi încep activitatea. Pe atunci, mentoratul era la loc de cinste. Specialiştii erau respectaţi şi consultaţi permanent de cei tineri. Era un schimb de ştafetă între generaţii ce implica multă transmitere şi acumulare de învăţătură. Biblioteca oferea prin fondul de carte, desigur mult mai mic, însă divers, dar mai ales prin profesionalismul oamenilor săi, un loc foarte frecventat de cititori.

– Cum este lumea cărţilor privită din interior?

– O lume magică. O lume în care te simţi copleşit de atâta gândire umană, cuprinsă în cărţile ce te înconjoară, ce devin vii atunci când le atingi. În acelaşi timp, te simţi atât de apărat ca şi cum un zid nevăzut se ridică, protejându-te de tot răul din lume. Iar tu, fiinţă trecătoare, cu cât citeşti mai mult, îţi spui: “Ştiu că nu ştiu nimic”.

– Ne puteţi spune care a fost cel mai emoţionant moment din activitatea dumneavoastră?

– Momentul emoţionant, dar mai ales crucial pentru cariera mea, a fost atunci când regretatul profesor universitar doctor Ioan Constantinescu mi-a propus apariţia, sub egida bibliotecii, a Revistei de Eminescologie „Studii Eminescologice …”, la ora actuală unica publicaţie anuală de cercetare a operei eminesciene ce apare în România. Revista, de distins nivel academic, a ajuns la al 21-lea număr, având drept colaboratori eminenţi cercetători din ţară şi străinătate.

– Sunt botoşănenii atraşi de lectură?

– A existat un timp, din fericire scurt, când fluxul de cititori a fost mai redus. Asta se întâmpla în perioada 1990-1993. Apoi totul a revenit la normal, oamenii dându-şi seama că fără studiu nu pot face faţă într-o lume acerb concurenţială, ce necesită o continuă acumulare de cunoştinţe. Anual, numărul de utilizatori activi este în creştere, înregistrându-se peste 20.000 de permise. Aceştia vin cu încredere, ştiind că vor găsi în format clasic sau electronic informaţiile dorite, dar că şi pot petrece un timp liber educativ participând la manifestările culturale pe care le organizăm permanent. Chiar acum, cu toate restricţiile impuse de pandemie, cererile de lectură sunt destul de numeroase.

– Potrivit Eurostat, 93,5% dintre conaționali nu cumpără nici măcar o carte pe an. Cum stăm la capitolul împrumutul cărţilor din biblioteci?

– Statisticile sunt deseori discutabile şi în continuă schimbare. Pentru a evalua corect, trebuie să luăm în considerare şi puterea de cumpărare redusă a românilor, faţă de preţul destul de ridicat al cărţilor. Tocmai aceste motivaţii financiare dificile atrag din ce în ce mai mulţi cititori la bibliotecă. Prin achiziţia permanentă de carte din toate domeniile, oferim tuturor utilizatorilor, în mod gratuit, posibilitatea de a-şi satisface nevoile de lectură şi informare. Statisticile noastre indică un flux de aproximativ 100.000 de volume, consultate şi împrumutate anual, în toate secţiile bibliotecii.

– Tehnologia a „furat” multor oameni plăcerea de a citi o carte?

– Internetul poate deveni un “furăcios” doar pentru cei ce nu au încă din copilărie bucuria de a „simţi” o carte ca pe un prieten drag. Cartea înseamnă viaţă, frumuseţe şi mai ales acel minunat sentiment de trăire intensă pe care ţi-l dă identificarea cu personajele ei.

– Care sunt proiectele implementate de Biblioteca Judeţeană?

– Pe parcursul anilor, am găsit noi modalităţi de adresabilitate către public, atât prin înfiinţarea de noi secţii şi servicii, cât şi prin proiecte culturale de anvergură, chiar unice, devenind astfel şi o sursă de inspiraţie pentru celelalte biblioteci din ţară. Încă înainte de a deveni director, am înfiinţat, în colaborare cu Consiliul General din Belfort – Franţa, Centrul Cultural Francez (de tip voluntariat) şi Biblioteca Franceză, graţie unei generoase donaţii de carte franceză. Ulterior, prin alte donaţii şi achiziţii de carte, aceasta a devenit Secţia de Limbi Străine. Alte proiecte au avut drept rezultat înfiinţarea Mediatecii (proiect în colaborare cu o asociaţie engleză), Cabinetul de Numismatică şi Filatelie (unic), Biblioteca Etniilor, Serviciul de Informare Comunitară, Fondul Documentar „Eminescu” – donaţia I.C. Rogojanu (unic), Fondul Documentar “Nicolae Iorga”, filiala de la Penitenciar (prima din ţară), Secţia Informatică. În prezent, biblioteca oferă aproximativ 20 de secţii şi servicii utilizatorilor săi. De asemenea, prin proiectul “Biblionet”, finanţat de Fundaţia Bill şi Melinda Gates, am realizat informatizarea completă, atât a Bibliotecii Judeţene, cât şi a majorităţii bibliotecilor din judeţ. Totodată, Biblioteca a oferit programe culturale de o mare varietate: lansări de carte, simpozioane, expoziţii, cursuri etc. Se remarcă în mod deosebit programul “Bibliovacanţă” ce se desfăşoară de zece ani, realizat cu sprijinul voluntarilor, unic în ţară prin complexitatea sa, conţinând peste 20 de cursuri diferite, adresate în special copiilor.

– Ce ne puteţi spune despre Fondul Eminescu?

– Fondul documentar “Eminescu”, donaţia I.C. Rogojanu, este definitoriu pentru patrimoniul Bibliotecii. Acesta conţine peste 8.000 de volume, într-o suită completă a ediţiilor operei eminesciene, precum şi critică literară. De asemenea, obiectele de mobilier, gravurile, cărţile poştale, fotografiile, completează informaţiile despre epoca în care a trăit poetul nostru naţional. Pentru a valorifica acest patrimoniu inestimabil, am organizat în fiecare an Simpozionul Internaţional “Eminescu – Carte, Cultură, Civilizaţie”. Lucrările Simpozionului au fost cuprinse în revista de eminescologie, cu apariţie anuală “Studii Eminescologice. Etudes sur Eminescu. Eminescu studies. Eminescu studiem”, volum realizat în colaborare cu Catedra de Literatură Comparată a Facultăţii de Litere a Universităţii “Al I Cuza”, Iaşi. Articolele incluse aparţin unor eminenţi eminescologi din universităţile româneşti şi străine. Tot în acest context, menţionez şi apariţia Catalogului Fondului Documentar Eminescu, precum şi a monografiei Bibliotecii Judeţene. După succesul implementării proiectului Biblionet, am continuat colaborarea cu Serviciul Cultural al Ambasadei SUA, prin realizarea unui “Colţ de Carte Americană”, participarea la programe culturale comune, programe de burse de studii, conferinţe ţinute de profesori americani etc.

– Cum se prezintă Biblioteca la capitolul colaborări naţionale şi internaţionale?

– Extinderea relaţiilor de colaborare cu instituţii şi organizaţii culturale din ţară şi străinătate a avut drept scop promovarea patrimoniului local, culturii române şi sprijinirea comunităţilor româneşti din străinătate. În acest sens am înfiinţat o secţiune de cărţi româneşti la bibliotecile din Veneţia, Edineţ, Veeria – Grecia, Universitatea din Cernăuţi şi Centrul Cultural Eminescu (Santiago de Chile). În acelaşi timp am oferit anual burse de studiu pentru studenţii Facultăţii de Litere (Universitatea Cernăuţi) şi organizat lansări de carte şi participări la simpozioane ale autorilor din Basarabia şi Bucovina, parteneriate cu Asociaţia “Romeni e Moldavi in Veneto” Italia, donaţii de carte asociaţiilor culturale româneşti din Canada şi Serbia. La inaugurarea şi completarea fondului de carte americană, am fost onoraţi de prezenta domnilor Mark Gitenstein şi Hans G. Klemm, ambasadori SUA, care au apreciat în mod deosebit activitatea bibliotecii noastre.

– Veţi continua să colaboraţi cu colegii de la bibliotecă?

– Mi-am oferit tot sprijinul competent pe care l-am dobândit de-a lungul unei cariere încununate de succes. Biblioteca înseamnă pentru mine un destin asumat. Dacă am reuşit ca dragostea mea pentru carte şi învăţătură să o dăruiesc oamenilor prin tot ce am realizat, înseamnă că mi l-am împlinit. Sunt un om fericit. Dacă destinul a fost atât de generos, dăruindu-mi şansa, iubirea şi forţa de a face ca Biblioteca să devină inima oraşului, la rândul meu, le-o dăruiesc lor, dragilor mei botoşăneni.

 

 

Deja ai votat!
se încarcă...