De la genţile preoţilor africani la poşeta haute couture a femeii moderne, genţile au fost dintotdeauna simbolul puterii, statutului şi frumuseţii.
Genţile au fost folosite încă de când oamenii au avut nevoie să îşi care obiectele importante pentru ei. În vreme ce termenul de “geantă de mână” nu exista până la mijlocul secolului XIX, poşetele antice erau făcute din piele sau postav şi erau folosite în special de către bărbaţi pentru a-şi ţine banii şi lucrurile de valoare. S-au găsit chiar şi hieroglife egiptene care arătau bărbaţi purtând astfel de gentuţe în jurul taliei.
În secolele XIV-XV, atât femeile cât şi bărbaţii îşi prindeau un mic săculeţ de cel mai important element vestimentar medieval: brâul sau cingătoarea. Deoarece buzunarele nu s-au inventat decât peste câteva sute de ani, oamenii îşi mai prindeau şi alte lucruri de brâu, că mătănii, pumnale, un fel de breloc pentru chei etc.
Aceste gentuţe nu erau folosite strict pentru a transporta bani, erau totodată asociate cu mariajul şi cu logodna, deseori erau ornate cu fel de fel de broderii care reprezentau poveşti de dragoste. Mai erau utilizate şi pentru a depozita mâncarea pentru şoimi în timpul vânătorii.
În timpul perioadei elisabetane, fustele femeilor şi-au mărit proporţiile considerabil. Prin urmare, acele gentuţe prinse de brâu se pierdeau foarte uşor printre atâtea straturi de material. Aşadar, femeile au început să le poarte pe sub fustă, iar bărbaţii – pe sub pantalonii bufanţi. Oamenii din clasele inferioare, că ţăranii, purtau nişte saci din piele sau pânză pe care îi cărau în spate.
Într-o vreme pe când igiena personală era deficitară, mulţi aristocraţi îşi luau cu ei mici săculeţi care erau umpluţi cu diverse lucruri frumos mirositoare, ca levănţica sau bucăţele de vată parfumate. Aceşti săculeţi mai erau folosiţi pentru înmiresmarea şi împrospătarea hainelor sau a lenjeriilor de pat.
Ca şi predecesorii lor, atât femeile cât şi bărbaţii preferau gentuţele pe care le prindeau de talie, în locul unor genţi de mână. Spre sfârşitul secolului însă, genţile vor deveni din ce în ce mai sofisticate, cu materiale şi forme din ce în ce mai complexe.
Ascensiunea genţii
După Revoluţia Franceză, acele fuste enorme ale vechiului regim au fost înlocuite de o fustă mult mai îngustă şi mai puţin “stufoasă”. Astfel, nu mai aveai loc în dedesubtul fustei pentru a-ţi pune acel săculeţ şi trebuiau deci să fie purtate pe mână.
Descoperirile ştiinţifice şi industriale în perioada victoriană au creat multe stiluri şi ţesături pe care femeile le puteau folosi pentru a-şi asorta ţinutele. Domnişoarele petreceau foarte mult timp pentru a-şi decora genţile, pentru a le broda cu iniţialele lor şi a le arăta posibililor soţi.
În curând avea să fie o revoluţionare a genţilor. În 1843, în Marea Britanie erau aproximativ 2.000 de km de cale ferată. Oamenii călătoreau din ce în ce mai des cu trenul, iar femeile au început să se bucure de această libertate de mişcare. Termenul de “geantă de mână” începe să fie asociat cu “geamantanul”.
Frumuseţe şi rafinament
Genţile la început de secol XX erau mai mult decât nişte geamantane. Femeile puteau alege dintr-o gamă variată de modele, cel mai de succes fiind o geantă din piele care avea ataşat un evantai şi o pereche de ochelari tip “lornion”. Femeile care aveau un loc de muncă foloseau genţi mai mari din piele şi chiar valize, diplomate.
După Primul Război Mondial, tot mai multe activităţi şi oportunităţi de a călători s-au ivit pentru femei, iar structura rigidă a corsetului a dispărut. Acum a fost inventată poşeta, de la diminutivul cuvântului franţuzesc pentru „buzunar” – „poche”. Era deseori decorată cu motive geometrice sau cu elemente din jazz şi era purtată cât mai strâns de linia corpului, susţinută de braţ, pentru un aer tineresc nonşalant. Descoperirea mormântului lui Tutankhamun în 1923 a avut un efect considerabil şi asupra genţilor, acestea începând să reflecte fel de fel de motive exotice.
Influenţa art deco
Până în anii ’30, majoritatea genţilor de azi erau deja inventate: cele care se poartă pe umăr, cu un singur mâner, cu două barete, care se poartă pe braţ etc. Geanta anilor 1930 reflectă stilul art deco foloseşte motivele abstracte şi noile materiale industriale că plasticul şi fermoarul.
Cel de-al Doilea Război Mondial a condus liniile fine ale modei anilor ’30 spre un look militar. Genţile au devenit mai mari, mai pătrăţoase şi mai practice. Deoarece pielea, fermoarul şi oglinzile care decorau interiorul unei poşete erau din ce în ce mai greu de găsit, designerii de atunci s-au orientat spre lemn şi plastic şi materiale sintetice.
În Marea Britanie, genţile aveau dublu rol: să îţi asortezi ţinuta şi să îţi încapă masca de gaze în ele. În Franţa şi America, femeile purtau cel mai des genţi de umăr.
Marii designeri
În anii ’50, geanta devine un cult. Atunci s-au afirmat designeri că Vuitton, Hermes şi Chanel, care fac din accesorizarea vestimentaţiei un standard. Christian Dior introduce un nou stil: fustă lungă şi talia subţire. Spre deosebire de stilul militar, acest nou look reprezenta o nouă decadă a feminităţii, în care o geantă mică te ducea cu gândul la frumuseţe şi sofisticat. Într-adevăr, o femeie care poartă o geantă mică trimite un semnal sexual diferit faţă de o femeie care poartă o geantă XXL.
Regulile pentru a te îmbrăca corect şi serios încep să nu mai fie luate în seamă. Geanta plic sau clutch-ul este obiectul care face tranziţia spre o perioadă vestimentară non-formală şi cât mai tinerească. De asemenea, o geantă mică de pus pe umăr cu bretele lungi sau subţiri devine un must-have.
În mai puţin de un deceniu, exprimarea individualităţii se face prin modele psihedelice, iar conceptul de “flower power” introduce ideea de romantism în modă şi conferă hainelor un aspect etno. La sfârşitul anilor ’70, genţile sunt decorate cu multe fermoare, şireturi şi ciucuri.
În anii 1980-90 apare pentru prima dată apare conceptul de geantă sport care să fie suficient de încăpătoare pentru echipamentul de fitness şi o pereche de adidaşi şi care reuşeşte totuşi să influenţeze moda. Genţile de acum reprezintă ideea de ordine şi de control.
În aceeaşi perioadă Miuccia Prada introduce prima geantă unisex, dintr-un nylon negru şi deja încep să apară primele fake-uri Hermes şi Coco Channel şi doar un bun cunoscător putea să facă diferenţa între acestea şi original.
Orice se poartă cu orice
Genţile de astăzi sunt confecţionate dintr-o multitudine de materiale ca imitaţie piele de reptile, imitaţie piele întoarsă, materiale impermeabile etc. Designerii se joacă cu imaginaţia, folosind materiale transparente pentru a expune conţinutul genţii.
Deşi au fost îndelung timp asociate cu feminitatea, genţile devin din ce în ce mai populare printre bărbaţi. Varietatea şi adaptabilitatea caracterizează în acest secol potenţialul unei genţi.
