30 de ani de la moartea comunismului – Ungaria

0

Maghiarii au avut acum trei decenii cea mai facilă trecere de la comunism la democraţie, însă lupta lor cu dictatura a început brutal în 1956.

Istoria luptei maghiare cu comunismul a început pe 23 octombrie 1956. Revolta de atunci, născută aproape spontan, a fost îndreptată împotriva abuzurilor Partidului Comunist.
În 1956 a fost prima mare manifestație împotriva puterii sovietice instalate în Estul Europei după 1945 și primul moment care a arătat că sistemul comunist din spatele Cortinei de Fier era unul criminal.

Revoltă înecată în sânge

Începută cu un protest studențesc desfășurat la Budapesta pe 23 octombrie, Revoluția a evoluat într-o revoltă a muncitorilor din întreaga țară. Pe 4 noiembrie, soldații sovietici au invadat capitala Ungariei și alte regiuni ale țării. Eroica rezistența ungară a cedat pe 10 noiembrie 1956 și a avut 3.000 de victime. Imediat după înăbușirea revoluției, alți zeci de mii de maghiari au fost arestați; dintre aceștia, 26.000 au fost judecați. 22.000 de oameni au fost condamnați, dintre care 13.000 trimiși la închisoare și circa 300 executați.
Ca urmare a acestei mișcări însă, sentimentele antisovietice au rămas prezente în Ungaria și se poate afirma că țara a avut parte de cea mai liniștită și fructuoasă revoluție dintre toate statele din lagărul sovietic.

„Cerc al reformei”

În urma presiunii mișcărilor democratice, conducerea Partidului Comunist Ungar se vede obligată să facă din ce în ce mai multe concesii. Inițial, Parlamentul adoptă un proiect de revizuire a Constituției. În proiect erau trecute idea creării postului de președinte al republicii ales prin vot universal (desprins astfel de sub tutela partidului). În fine, la mijlocul lunii aprilie 1989 are loc o remaniere drastică a Biroului Politic, ocazie cu care poziția reformatorilor din elita partidului se întărește considerabil.
În cadrul partidului comuniștilor maghiari s-a constituit un „cerc al reformei” care preconiza împărțirea puterii cu alte forțe politice. Una dintre aceste forțe era Forumul Democratic Ungar, înființat în decembrie 1988. La 7 iunie 1989 s-a constituit Mișcarea pentru o Ungarie Democrată. Această escaladare a forțelor prodemocratice spre preluarea puterii se definitivează odată cu organizarea unei „mese rotunde”, după modelul polonez. Primele tratative între reprezentanții Partidului Muncitoresc Socialist Ungar (PMSU) și cei ai grupărilor și partidelor din opoziție a avut loc pe 13 iunie 1989, când s-au exprimat poziții, din partea reprezentanților PMSU, cu privire la continuarea negocierilor cu opoziția. Au fost prezenți de asemenea și 120 ziariști, majoritatea fiind străini.

Moment capital la reînhumarea lui Imre Nagy

Momentul de răscruce al revoluției maghiare îl reprezintă data de 16 iunie 1989, când au avut loc evenimentele pentru reînhumarea rămășițelor pământești ale lui Imre Nagy și colaboratorilor săi condamnați și executați pentru rolul jucat în evenimentele din 1956. Aproximativ 200.000 de persoane participă la festivități. Ceremonia are efectul pe care l-a avut vizita Papei în Polonia în vara lui 1979. După acest eveniment, regimul este golit de orice legitimitate, iar transformările politice, economice și sociale vor găsi un sprijin tot mai puternic în statele occidentale.
Avalanșa schimbărilor nu putea ocoli nici partidul în sine – la 23 iunie o ședință a Comitetului Central alege o conducere colectivă a partidului, cu Rezső Nyers ca președinte și Károly Grósz ca secretar general – și monștri sacri ai regimului sunt excluși din Comitetul Central, printre ei și fostul secretar general Janos Kadar, exclus pe 8 mai 1989.
Începând cu 2 mai, Ungaria produce o surpriză prin ridicarea – în egală măsură simbolică și pragmatică – a sârmei ghimpate de la granița cu Austria.
Ungaria a intrat în vizorul Marilor Puteri, în special al Americii, care dorea să ghideze într-un fel evoluția evenimentelor. La 11 iulie, președintele american George Bush, după o escală de 48 de ore în Polonia, face o vizită la Budapesta. Mesajul său pentru comuniștii reformatori și membrii opoziției îndemna la prudență în acțiunile întreprinse pentru a nu-i supăra pe conservatorii sovietici. Poziția prudentă a lui George Bush poate fi explicată prin faptul că situația din Europa de Est era fluidă. Situația din Ungaria și Polonia putea oricând să ia un curs nedorit. Pierderea puterii de către Mihail Gorbaciov ar fi blocat procesul democratizării în Europa de Est.
Chiar și în aceste conjuncturi, trendul reformist din PMSU a fost confirmat la congresul extraordinar din 6-7 octombrie, când s-a hotărât transformarea Partidului Comunist în Partidul Socialist Ungar, noul partid abandonând principiile centralismului democratic și dictaturii proletariatului. Momentul nu a marcat însă dispariția PMSU din spectrul politic maghiar. A fost organizat un congres, la 17 decembrie, cel de-al XIV-lea al partidului. Congresul a adoptat noul statut și a ales noul președinte al partidului, în persoana lui Gyula Thurmer (35 ani), cu studii în Uniunea Sovietică. Partidul număra în acel moment cca. 65.000 de membri, dar a avut un impact electoral neglijabil.
La 18 octombrie, în Parlamentul maghiar a început discutarea și adoptarea amendamentelor constituționale asupra cărora s-a căzut de acord la negocierile din cadrul „mesei rotunde”. S-a hotărât consultarea populației în cadrul unui referendum. Acesta a fost organizat pe 26 noiembrie. Peste 95% din cei prezenți la vot s-au pronunțat pentru desființarea celulelor comuniste la locul de muncă și a gărzilor muncitorești, plus trecerea la stat a bunurilor partidului.

Dictatură abandonată prin alegeri libere

Pe 21 decembrie 1989, când Nicolae Ceaușescu ține ultimul discurs în fața mulțimii, Adunarea Națională votează la Budapesta dizolvarea sa și organizarea de alegeri libere pentru 25 martie 1990.
Revoluția anticomunistă din Ungaria s-a caracterizat printr-o lipsă a manifestațiilor de stradă violente de orice fel și primul caz care a demonstrat posibilitatea concretă a folosirii alegerilor libere ca soluție pentru abandonarea comunismului.

Dezvoltare economică accelerată

Acum Ungaria are o populaţie de 9,8 milioane locuitori și, deși cu o suprafață de două ori și ceva mai mică decât cea a României, are 1.600 de kilometri de autostradă. După 1989, Ungaria a cunoscut o dezvoltare accelerată. Țara a aderat la Uniunea Europeană în 2004, fiind membră NATO din 1999. Economia maghiară a fost una cu un indice de creștere ridicat, Ungaria fiind printre țările din lume cu cel mai mare indice al dezvoltării umane și forței de muncă specializate. Este între primele țări și la cea mai mică inegalitate a veniturilor, fiind pe locul 13, fiind pe locul 14 la cea mai complexă economie. Economia țării se bazează pe export, în 2015 exportând produse în valoare de peste o sută de miliarde de dolari, având un excedent comercial peste nouă miliarde de dolari.

Viktor Orban şi regimul iliberal

În plan politic însă, lucrurile nu mai evoluează așa de bine. Actualul premier Viktor Orban, care conduce Ungaria împreună cu formațiunea sa politică FIDESZ din 2010, a dus țara către cel mai iliberal regim din UE. A modificat legea electorală pentru a-și asigura victoria în alegeri, a confiscat sau cumpărat toată presa liberă și a subordonat sistemul maghiar de justiție. Este acuzat de afaceri veroase cu fonduri europene, zeci de mii de maghiari ieșind în stradă de multe ori pentru manifestații contra liderului maghiar.
Ungaria este al doilea stat din UE, după Polonia, împotriva căruia a fost activat celebrul Articol 7 din Tratatul Uniunii Europene, pentru nerespectarea statului de drept, care poate duce la pierderea dreptului de vot în cadrul UE. Fondurile europene încep să vină mai greu sau deloc, în urma anchetelor OLAF care au arătat folosirea lor neconformă.
Recent, partidul lui Viktor Orban a pierdut alegerile locale în Budapesta. După obiceiul cunoscut, a urmat o nouă modificare a legii electorale, care, spune opoziția maghiară, îi asigură lui Viktor Orban încă un mandat la conducerea Ungariei.

+3 -0
se încarcă...