„Generalii” de la Revoluție

0

Revoluția română a avut eroi, dar și personaje cu influență negativă. Unii dintre ei au murit, iar peste alții s-a așternut uitarea, dar ei au devenit oameni de afaceri prosperi.

În aceste zile se împlinesc 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, care au dus la răsturnarea cuplului dictatorial Ceaușescu, cunoscute și ca Revoluția Română. Dacă aruncăm o privire în urmă constatăm că România a fost singura țară din Estul Europei care a trecut la democrație printr-o revoltă violentă în care au murit 1.104 persoane, iar alte 3.352 au fost rănite. Acum, la trei decenii distanță ne permitem luxul de a privi evenimentele cu detașare, iar pe morții și răniții de atunci ca pe niște date statistice. Totodată, românii sunt singurul popor est-european care și-au executat liderul după un simulacru de proces.

Un rol important în reprimarea revoltei populare din decembrie l-au jucat și liderii Armatei, Miliției și Securității din acele vremuri, rol pe care niciun regim politic de după 1989 nu a dorit să-l elucideze.

 

Gen. col. Ion Coman

– data nașterii: 25 martie 1926

– în decembrie 1989 era secretar al Comitetului Central (CC) al Partidului Comunist Român (PCR)

– pe 17 decembrie a fost numit „comandant unic pentru Timișoara” și se spune că el ar fi stat în spatele ordinului de a se deschide focul împotriva manifestanților

– a fost arestat la 22 decembrie 1989, fiind condamnat în mai multe rânduri pentru faptele sale la 20 de ani de închisoare

– pe 11 decembrie 2000 a fost grațiat de președintele Emil Constantinescu, după ce a executat doar trei ani, trei luni și 10 zile din pedeapsă

 

După ce a fost eliberat, Ion Coman a prezentat propria versiune despre Revoluția din 1989, publicând mai multe articole și cărți pe această temă.

 

Gen. maior Ştefan Gușă

– 17 aprilie 1940 – 28 martie 1994

– în decembrie 1989 era șef al Marelui Stat Major al Armatei Române

– pe 17 decembrie a făcut parte din lotul de generali care au mers la Timișoara pentru a înăbuși Revoluția, dar a negat toată viață vreo responsabilitatea a sa în represiunea sângeroasă

– pe 22 decembrie a fost cooptat de Ion Iliescu în grupul său de revoluționari și a refuzat ajutorul trupelor sovietice, fraza „Fără ruși” devenind celebră

– în 1997, procurorii l-au considerat vinovat pentru represiunea de la Timișoara, dar pentru că murise deja nu au putut să-l trimită în judecată

 

Gușă a murit în urma unui cancer osos. Înainte de a muri a declarat că boala i s-ar trage de la o cafea băută în sediul CC în noaptea de 22 spre 23 decembrie.

 

Gen. de Armată Victor Atanasie Stănculescu

10 mai 1928 – 19 iunie 2016

– în decembrie 1989 era ministru adjunct al Apărării Naționale, iar după sinuciderea lui Vasile Milea a fost numit de Ceaușescu ministru

– la 17 decembrie a fost trimis de Vasile Milea la Timișoara pentru a reprima Revoluția

– când a revenit în București și-a pus piciorul în ghips, încercând să evite responsabilitatea evenimentelor

– a fost reprezentant al completului de judecată al familiei dictatorului, iar Nicolae Ceaușescu l-a numit trădător

– a făcut parte din primul guvern post-decembrist, întâi ca ministru al Economiei, apoi ca ministru al Armatei
–  în 1999 a fost condamnat de Curtea Supremă la 15 ani închisoare pentru omor deosebit de grav săvârșit prin reprimarea revoluției din Timișoara, hotărâre confirmată în 2000 în urma recursului. Ca urmare a recursului în anulare promovat de procurorul general Tănase Joița, aceste hotărâri judecătorești au fost casate în 2004, dar după rejudecare, au fost reconfirmate în 2007. În octombrie 2008 Curtea Supremă a respins recursul generalului Stănculescu la decizia din 2007, acesta ispășindu-și în închisoare sentința pronunțată în 1999. Prin aceeași hotărâre, a fost degradat militar, urmând a fi scos din evidențele militare.

– pe 20 mai 2014, după ispășirea a cinci ani din cei 15 ani de închisoare la care a fost condamnat, Victor Stănculescu a fost eliberat condiționat
– pe 24 martie 2015, CEDO i-a respins plângerea cu privire la pretinsele nereguli din procesul prin care a fost condamnat

 

Este printre puținii responsabili ai evenimentelor din 1989 care a fost condamnat la închisoare. Din păcate, a luat cu el în mormânt multe din secretele acelor zile.

 

Gen.-col. Mihai Chițac
– 4 noiembrie 1928 – 1 noiembrie 2010
– locul nașterii: comuna Suharău, Botoșani

– pe 17 decembrie 1989, a făcut parte din echipa de generali trimisă de Ceaușescu la Timișoara ca să reprime Revoluția

– pe 28 decembrie 1989, Mihai Chițac a fost numit în funcția de ministru de Interne în primul Guvern Petre Roman, din care a fost demis în timpul Mineriadei din 13-15 iunie 1990

– a fost găsit vinovat pentru reprimarea Revoluției de la Timișoara și condamnat la 15 ani de închisoare. Sentința a rămas definitivă și alături de Stănculescu a executat-o cu intermitențe

– pe 16 septembrie 2010 a fost eliberat din Spitalul Penitenciar Jilava, după ce a obținut acordul instanței pe motive medicale
– pe 1 noiembrie 2010, cu trei zile înainte de a împlini 82 de ani, a murit la Spitalul Militar din Capitală în urma unui stop cardio-respirator.

– pe 24 martie 2015, CEDO i-a respins plângerea cu privire la pretinsele nereguli din procesul prin care a fost condamnat

 

Este printre puținii responsabili ai evenimentelor din 1989 care a fost condamnat la închisoare. Din păcate, a luat cu el în mormânt multe din secretele acelor zile.

 

Gen.-maior Constantin Nuță

– mort pe 23 decembrie 1989, în apropiere de Alba Iulia

– adjunct al ministrului de Interne, Tudor Postelnicu și șef al Inspectoratului General al Miliției

– pe 17 decembrie 1989, a făcut parte din echipa de generali trimisă de Ceaușescu la Timișoara ca să reprime Revoluția

– el a decis să se înarmeze Poliția și a transmis ordinul de a se trage cu gloanțe de război în demonstranți

– tot el a fost cel care împreună cu gen. Mihaela Velicu a decis să șteargă urmele masacrului de la Timișoara prin furtul cadavrelor de la morgă și incinerarea acestora

– când a remarcat că Revoluția va avea câștig de cauză a fugit din Timișoara, dar a fost arestat la Deva și trimis cu elicopterul la București, însă acesta a fost doborât în județul Alba și a murit carbonizat

 

În noiembrie 1987, generalul Constantin Nuță a participat, împreună cu generalul Emil Macri, la reprimarea revoltei muncitorilor de la Brașov.

 

Gen.-maior Velicu Mihalea

– mort în 23 decembrie 1989, în apropiere de Alba Iulia

– a fost adjunct al șefului Inspectoratului General al Miliției

– pe 17 decembrie 1989, a făcut parte din echipa de generali trimisă de Ceaușescu la Timișoara ca să reprime Revoluția

– împreună cu șeful său gen. Constantin Nuță a decis să pună în aplicare planul Elenei Ceaușescu de ștergere a urmelor masacrului de la Timișoara prin furtul cadavrelor de la morgă și incinerarea acestora

– la 20 decembrie 1989 a fost la Arad unde a condus operațiunile de reprimare. În acel oraș au murit 19 persoane

– a murit în urma prăbușirii elicopterului în care se afla arestat împreună cu gen. Nuță

 

Moartea gen. Nuță și Velicu a fost anchetată de procurorul militar Ilie Botoș, care în 1994 a decis neînceperea urmăririi penale.

 

Col. de Securitate Filip Teodorescu

– data nașterii: 24 iunie 1939

– a îndeplinit funcția de locțiitor al șefului Direcției contraspionaj din Departamentul Securității Statului

– pe 17 decembrie 1989, a făcut parte din echipa de generali trimisă de Ceaușescu la Timișoara ca să reprime Revoluția

–  a fost inculpat pentru participare la reprimarea Revoluției, fiind până la urmă achitat pentru „neîndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii”.

 

Colonelul de Securitate Filip Teodorescu a fost achitat pentru evenimentele de la Timișoara din 1989 și ulterior a devenit un prosper om de afaceri.

 

Gen. de Securitate Iulian Vlad

23 februarie 1931 – 30 septembrie 2017

– a fost ministru Secretar de Stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului înainte de evenimentele din 1989

– unii istorici consideră că a jucat un rol cheie în Revoluția din 1989, reușind să prevină un posibil război civil

– pe 31 decembrie 1989 a fost arestat și condamnat la 25 ani de închisoare pentru reprimarea Revoluției, dar a fost eliberat după patru ani, pe 31 decembrie 1993

– se spune că pe timpul executării pedepsei nu a cerut și nu a beneficiat de niciun act de clemență

 

Cert este că generalul Iulian Vlad a jucat un rol important în evenimentele din decembrie 1989. După eliberarea sa, în ciuda unor interviuri pe care le-a dat în ultimii ani de viață, nu a făcut lumină asupra a ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în 1989.

 

Generalul de armată Nicolae Militaru

10 noiembrie 1925 – 27 decembrie 1996

– numele său se leagă de crimele neelucidate de după 22 decembrie 1989 prin haosul pe care l-a creat și menținut ca ministru al Apărării

– Revoluția l-a găsit ca general în rezervă, după ce a fost implicat într-o încercare de răsturnare a lui Ceaușescu în 1978

– în 26 decembrie 1989 a fost rechemat în cadrele active ale Armatei de către președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu
– Nicolae Militaru a fost colaborator al GRU (n.r. – serviciile secrete ale URSS)

– a făcut parte din primul Guvern Petre Roman ca ministru al Apărării până pe 22 martie 1990, când a fost trecut în rezervă cu drept la pensie

 

În 1996, cu câteva luni înainte de a muri, a candidat la președinția României, dar a obținut doar 0,22% din voturi. O explicație a eșecului său poate fi și faptul că la dezbaterea televizată a fost singurul candidat care s-a pronunțat împotriva integrării în NATO.

 

 Vinovații de la Timișoara

♦ Radu Bălan, prim-secretar PCR al județului Timiș, condamnat la 23 de ani de închisoare pentru omor și tentativă de omor. Ulterior, inculpatul a murit pe 14 februarie 1995.

♦ Cornel Pacoste, viceprim-ministru, condamnat la 20 de ani de închisoare pentru complicitate la omor (în 1991). În 1997, pedeapsa a fost redusă la 10 ani de închisoare.

♦ Ion Popescu, colonel de Miliție, șef al Inspectoratului Timiș, condamnat în 1991 la 20 de ani de închisoare pentru omor, tentativă de omor, arestare ilegală și conducerea unui autovehicul cu număr fals. În 1997, pedeapsa a fost redusă la 15 ani de închisoare.

♦ Traian Sima, colonel, șef al Securității Timiș. În 1991 a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru omor, tentativă de omor, arestare ilegală. În 1997, pedeapsa i-a fost redusă la 15 ani de închisoare, iar după eliberare a fost cooptat de Ovidiu Tender în câteva afaceri.

♦ Ion Deheleanu, colonel Miliție. În 1991 a fost găsit vinovat pentru omor și condamnat la 18 ani de închisoare, dar în 1997 pedeapsa i-a fost redusă la 15 ani de închisoare. După ce a fost eliberat a devenit directorul general la firma de protecție și pază a lui Ovidiu Tender, „Ten Guard”.

♦ Ion Corpodeanu, locotenent-colonel Miliție. La trei ani de la Revoluție a fost condamnat la 18 ani de închisoare pentru omor, iar în 1997 pedeapsa i-a fost redusă la 15 ani.

♦ Iosif Veverca, maior Miliție, condamnat la 15 ani de închisoare pentru omorârea lui Ianos Paris și pentru favorizarea infractorului.

♦ Emil Macri, general de Securitate. Nu a mai fost judecat pentru evenimentele de la Timișoara, deoarece a murit pe 17 aprilie 1991.

♦ Ilie Matei, secretar PCR, a fost condamnat la 15 ani de închisoare în 1991, iar peste șase ani a fost achitat.

♦ colonelul de Securitate Gabriel Anastasiu a fost reangajat în SRI.

♦ maiorul de Securitate Gheorghe Atudoroaie a fost angajat în SRI pe post de șef al Diviziunii de Protecție Internă. În urmă cu ceva ani a coordonat construcția unui mall la Timișoara.

♦ Radu Tinu, maior Securitate, a devenit un prosper afacerist pe timpul embargoului impus Iugoslaviei

♦ căpitanul de Miliție Viorel Bucur a fost achitat pentru evenimentele de la Timișoara

 

*) Coloneii Nicolae Ghircoiaș, Ioan Baciu, maiorul Gheorghe Avram, căpitanii Valentin Ciucă, Eugen Mișca, Tiberiu Grui, Eugen Peptan, locotenent major Laurețiu Preda, și angajații Crematoriului „Cenușa” Gheorghe Ganciu și Emilian Zamfir Iozef au fost condamnați pentru implicarea lor în reprimarea Revoluției de la Timișoara, dar faptele lor au fost amnistiate de un decret al FSN emis pe 4 ianuarie 1990.

 

Deja ai votat!
se încarcă...