Neocomunism de sorginte liberală – Ciprian MITOCEANU, scriitor

0
0

Deşi a trecut ceva timp de când nu se mai găsesc în lumina reflectoarelor, e destul de dificil ca prestaţia unor primari ca Radu Mazăre sau Marian Vanghelie să poată fi depăşită sau măcar egalată. Asta nu înseamnă că nu există edili care nu se străduiesc în această direcţie. Nicolae Robu, primarul Timişoarei, este un candidat destul de promiţător la titlul de bufon plătit din banii publici. Din păcate, sub masca bufonului se pot ascunde pericole nebănuite.

Astfel, acum vreo câteva zile, primarul Timişoarei a dispus cam cu de la sine putere interzicerea interpretării şi difuzării manelelor şi folosirea grătarelor în aer liber pe domeniul public. Nicolae Robu nu e la prima ispravă capabilă să-i asigure un loc în istorie, alături de Zăroni, Bulă şi Mama lui Bulă. Prin luna martie s-a cocoţat pe un stâlp şi a lăsat centrul Timişoarei fără internet, telefonie şi cablu tv, doar că de data asta a comis-o lată rău. Şi pentru că a început o treabă, s-a gândit să meargă până la capăt şi a interzis şi dedicaţiile. Gestul individului a cam inflamat spiritele, mai ales pe reţelele sociale, mulţi dintre internauţi acuzându-l că s-a întors în timp. Că primarul Timişoarei s-a întors în timp nu e mare tragedie; partea proastă e că a ţinut neapărat să le ofere şi altora o astfel de plimbare. Totuşi, la presiunea opiniei publice şi – foarte probabil – după ce s-a consultat cu ceva jurişti, Nicolae Robu a făcut pasul înapoi şi a anunţat că, de fapt, e democraţie şi manelele nu pot fi interzise. Dar astfel de muzică poate fi difuzată doar în spaţii închise şi cu voie de la primărie. Şi, desigur, şi grătarele sunt la liber, dar să nu scoată fum. Şi, dacă nu scot fum, unde mai e plăcerea românului amator de grătare?

S-au găsit însă destui care să aplaude iniţiativa lui Robu. Cică o astfel de atitudine trebuia adoptată de mult. Evident, e vorba de cei care nu suportă manelele, deşi, dacă e să ne limităm la definiţia exactă a termenului (manea – cântec duios şi tărăgănat de origine orientală) se pare că nu suportă altceva. Şi aceştia s-au bucurat „fără număr” când au auzit ce i-a trecut lui Robu prin cap. Iar lor nu le-a trecut prin minte că, de fapt, asistăm la revenirea la practicile comuniste şi că e vorba de o decizie pur arbitrară a primarului oraşului care se laudă că acolo a început Revoluţia. Pentru că, la fel de bine, Robu putea să interzică muzica clasică. N-a interzis ceea ce presupune el că sunt manele pentru că cei care le difuzează o fac la un număr cam prea mare de decibeli – dacă era ceva legat de nivelul poluării fonice era ceva legat de toată muzica, nu credeţi? A încercat să le interzică pentru că nu suportă genul. Şi a acţionat cu de la sine putere, fără să ţină cont de lege. Repet, putea să interzică orice alt gen de muzică.

Pe la Constanţa, oraşul lui Mazăre, primarul Decebal Făgădău caută soluţii să-i dea jos din autobuze pe cei care nu se spală. Cică e vorba de măsuri de igienă. Legal vorbind, nu prea poate să o facă, dar omul caută soluţii şi puţin îi pasă că cei vizaţi au plătit bilet şi mai dau bani şi pe impozite şi ce se mai poate. În loc să dezinfecteze autobuzele- iar acestea să fie în număr suficient de mare astfel încât călătorii să nu fie îngesuiţi şi puşi în situaţia să se miroasă unul pe altul, primarul vrea să-i de jos pe cei care nu se spală. Niciun cuvânt despre cei care fumează până vine maşina în staţie şi se urcă în autobuz scoţând fum pe nări la modul cel mai propriu. Sau despre cei care se îndoapă cu parizer, usturoi şi mai bagă în stomac şi bere la pet. Ăia care nu se spală trebuie daţi jos. Dacă şi Gabriela Firea ia o decizie asemănătoare a rezolvat problema transportului public în Bucureşti. Că tot nu au bucureştenii parte de apă caldă.

Vă mai aduceţi aminte de perioada comunistă? Atunci când era interzis să asculţi anumite genuri de muzică sau să te îmbraci altfel decât aveau pretenţia tovarăşii? Frumoase vremuri, nu-i aşa? Eram copil când miliţianul din comună a intrat în crâşmă cu foarfeca în mână cu gândul să scurteze părul unui individ revenit în sat. Cică aşa ceva nu era permis. Curios e că o mulţime dintre cei care şi-au pierdut libertatea şi bruma de avere din cauza comuniştilor s-au grăbit să aprobe cu însufleţire gestul miliţianului. Da, aşa îi trebuie. Ăsta e bărbat? Ce e cu chica aia?

Comunismul nu doar că n-a murit, dar revine. Încetul cu încetul, că mai există şi români care ştiu ce înseamnă democraţie. O decizie arbitrară ici, un abuz colo. Mai facem un pas înapoi, dar revenim într-o altă formă. Să placă la unii cetăţeni chiar dacă se încalcă drepturile altora. Peste câţiva ani e posibil ca astfel de decizii să devină tot mai numeroase. Pe moment nu deranjează chiar aşa tare, că e vorba de manelişti sau de nespălaţi. Dar toate la timpul lor, va veni şi ziua în care vom fi deranjaţi. Şi e posibil ca nimeni să nu ne poată lua apărarea pentru că toţi cei care ar putea să o facă vor fi deja băgaţi într-un ţarc legislativ extrem de strâmt. Şi, când o să ne întrebăm cum de a fost posibil aşa ceva, e bine să ştim de unde a pornit totul.

+11 -0

se încarcă...