Marcel Ciolacu spune că “responsabilitatea gestionării crizei coronavirusului, în acest moment, este a PNL. Nu-mi cereți mie, din opoziție, să am această responsabilitate”. În ce calitate vorbește omul ăsta? Ei bine, acest individ este președintele Camerei Deputaților, adică al treilea om în stat. Este șeful PSD, partid care are cei mai mulți parlamentari și care poate determina, în configurația actuală a legislativului, forma finală a oricărui act normativ. Sau poate valida și trânti guverne, ceea ce și face, chiar acum. Salariul anual pe care noi îl plătim acestui autodeclarat iresponsabil este 129.870 de lei, conform declarației lui de avere din iunie 2019.
Așadar, el este convins că nu are vreo răspundere în protejarea cetățenilor țării. Ceea ce înseamnă că, în afară de a racola sau pierde oameni, prin jocurile sinecurilor de care dispune, omul ăsta nu înțelege absolut nimic din ceea ce poate și trebuie să facă instituția pe care o conduce. Atât pot cei ca el. Mii și mii de incompetenți, promovați de acest partid foarte asemănător unei structuri piramidale de inspirație mafiotă, pe unicul criteriu al obedienței oarbe. Cum nu mai are cine să-i dicteze ce are de făcut, nu știe. Și îl vedem așa cum am văzut-o pe Dăncilă după eliberarea de sub tutela fostului șef, incapabilă și limitată. Cu o singură preocupare: „noi” – adică partidul.
După ce au prăduit bugetele sănătății timp de mai multe legislaturi, acum se spală pe mâini. Unul dintre miniștri vedetă ai ultimei lor guvernări, Pintea de la sănătate, tocmai face subiectul unui dosar de luare de mită, surprinsă în flagrant. Iar dacă ar fi să trecem în revistă lista miniștrilor cu probleme penale ar trebui să scoatem un supliment special al ziarului. Există o „Listă de politicieni români implicați în scandaluri publice”, ca pagină de Wikipedia, care cuprinde sute de nume. Toți aceștia au făcut ca nu sumele alocate sănătății să fie prea mici ca procent din PIB-ul țării, ci ca sumele care au ajuns realmente în sănătate din acele alocări bugetare să fie prea mici.
Nici ceilalți, respectiv liberalii, nu par mai breji sau mai interesați și de altceva decât conservarea și întărirea bucății de putere pe care au pus mâna. Au ajuns în situația ridicolă în care ei nu sunt interesați de promovarea propriului guvern, în timp ce opoziția – în încercarea disperată de a evita alegerile anticipate – va vota, cel mai probabil, Cabinetul Câțu sau măcar va asigura cvorumul de ședință, după cum a declarat același Ciolacu. Că pe astea, jocurile de-a cine-i acum la putere, le-a învățat repede. Cu atribuțiile de serviciu și rolul Camerei Deputaților e mult mai greu, fiindcă acelea implică inteligență și, mai ales, responsabilitate.
Avem astăzi pe agenda publică nu una, ci două probleme grave de sănătate publică: una este o epidemie, cealaltă este asociată poluării excesive a mediului în marile orașe ale țării. A doua a intrat într-un con de umbră din cauza urgențelor impuse de cea dintâi. Cum acționează autoritățile, dincolo de vorbele liniștitoare din ieșirile publice? Păi fiecare dintre organizațiile publice cam de capul ei, al șefului ei, disperat să-și păstreze poziția, nu să ia măsuri eficiente, să-și asume responsabilități. Cu disfuncționalități grave în colaborarea interdisciplinară pe care o impun măsurile care trebuie luate într-o asemenea criză dublă, lipsite de orice urmă de credibilitate în rândurile populației. Rezultatul net este deteriorarea sănătății și vulnerabilitatea tot mai mare a statului. Este rezonabil să credem că de la un punct încolo un astfel de stat va rezista cu greu presiunilor, fiind în pericol de colaps. Nu este un diagnostic exagerat, fiindcă după stingerea focarelor de infecție va urma fără îndoială criza economică. Posibil cu inflație, penurie de produse, concedieri și reașezarea proceselor de producție, comerț și servicii. În Vest deja se întâmplă, iar noi nu avem cum să evităm reverberațiile care se vor abate asupra noastră.
La ora redactării acestui text sunt doar cîteva zeci de cazuri confirmate în România și câteva mii în carantină sau sub supraveghere. Dintre ele, 20 persoane au deja dosare penale pentru nerespectarea condițiilor de carantină. Din Vestul Europei, românii fug în masă, pentru prima dată de când au plecat, către casă. Bătrânii pe care îi îngrijesc mor pe capete, iar ei, cei mai mulți, nu au forme legale de angajare, prin urmare nici asigurări de sănătate. Suntem pregătiți să facem față unui aflux masiv de întoarceri? Nu cred. Suntem încă în faza I, rețelele sociale sunt dominate de meme umoristice, la bășcălie nu ne întrece nimeni, probabil vom sări direct la faza a III-a, cea cu măsuri severe de izolare a populației, fiindcă la noi nu se poate decât cu forța.
Nu ne rămâne decât, ca de atâtea ori în istorie, să ne luăm soarta în mâini, păzindu-ne singuri, cum om ști. Să ieșim mai puțin din casă, strict la serviciu, magazin și farmacie, să nu ne repezim în spitale ci, mai degrabă, să sunăm medicul de familie în caz de nevoie. Nu-i caz de panică, boala asta, ca și poluarea excesivă, pot fi învinse, ci doar un îndemn la luciditate și realism. Avem mare nevoie de ambele în contextul intern și internațional din aceste zile.
