Chiar dacă politicienii se comportă ca şi cum totul s-a terminat cu bine şi se gândesc la strategii economice care de care mai fanteziste, pandemia de coronavirus încă nu a demonstrat ce poate. În condiţiile în care în ţări cu sistem sanitar adevărat morţii se numără cu miile, la noi autorităţile se străduiesc să ne bage în cap că, de fapt, răul cel mare de-abia acum urmează şi e reprezentat de o criză economică nemaipomenită până acum.
Treaba asta cu criza economică majoră este valabilă pentru ţările care se pot lăuda că au economie, iar guvernanţii ignoră faptul că o criză economică s-ar putea să ne trezească un pic. Dispariţia unor parteneri tradiţionali sau direcţionarea producţiei acestora către orizonturi mai profitabile are darul de a ne determina să reluăm producţia în ţară. Nu e doar o variantă de lucru, e una destul de probabilă, însă politicienii evită să vorbească despre asta. Mult mai important e să ne bage în cap că depresiunea economică e mai rea decât pandemia. În condiţiile date, li se pare mult mai simplu să învingă criza economică decât boala. Se vor relansa câteva sectoare economice, va fi reluată producţia în câteva fabrici închise „pentru că nu erau rentabile”, se vor înfiinţa altele noi cu dedicaţie pentru băieţii deştepţi. În realitate, criza economică nu va fi învinsă, dar măcar politicienii o să poată spune că au făcut ceva. Vom fi pe plus, spre deosebire de mulţi alţii care vor închide întreprinderi cu duiumul. Noi, ăia cu cea mai mare creştere economică din UE…
Deocamdată răul cel mare e mult mai aproape şi se numeşte pandemie. Măsurile preventive faţă de efectele viitoarei crize economice nu justifică tratarea problemelor prezentului cu neglijenţă criminală. E drept că am ajuns aici tocmai din cauză că au lipsit măsurile de prevenţie, dar autorităţile au datoria de a îndrepta ce se mai poate cât încă n-am devenit un imens focar de infecţie. Pandemia ar trebui să fie prioritatea absolută.
Cu ceva luni în urmă, când criza coronavirusului a izbucnit în Asia, guvernanţii ne asigurau că sunt pregătiţi să facă faţă provocării în condiţiile în care spitalele din România nu erau capabile să trateze bolnavii de gripă sezonieră. Da, erau gata să facă faţă unei ameninţări la care nu se gândeau serios. Se întâmpla undeva departe, garantat nu ajunge la noi. Dar dădea bine în materialele de promovare pentru activitatea executivului să spui că eşti chiar mai pregătit decât o cere situaţia.
Coronavirusul e în România. Sistemul sanitar a intrat în convulsii de la primele cazuri, iar măsurile dispuse demonstrează un amatorism de toată jena. „Specialistul” Adrian Streinu-Cercel, ne asigura cu luni în urmă că focarul de Covid este un punct mic, pe harta unui oraş cu o populaţie cât jumătate din a României. Mai apoi a insistat pe tâmpenia că alcoolul sanitar nu e bun de nimic. Un parvenit de partid ştie mai multe decât specialiştii OMS, care susţin exact contrariul.
Nu a trecut multă vreme de când ni se spunea că măştile antivirale n-au nicio eficienţă, deci nu are niciun rost să le mai purtăm. Duminică s-a luat decizia ca locuitorii judeţului Botoşani să fie obligaţi să-şi acopere nasul şi gura când ies din casă. Măsuri similare s-au luat şi la Galaţi, Maramureş şi Vaslui. Cică şi un fular e bun. Cu alte cuvinte, măştile nu-s chiar aşa de rele. Chiar strategul Arafat îndeamnă să purtăm măşti, deşi n-a trecut mult decât nu recomanda aşa ceva pentru persoanele sănătoase.
Măştile trebuiau recomandate de la început, numai că în România o astfel de măsură era imposibil de pus în practică tocmai din cauza lipsei măsurilor preventive din partea statului. Săptămâni întregi farmaciile din ţară au afişat la intrare „Nu avem măşti şi dezinfectant”. Un lanţ de farmacii a oferit doar câte trei măşti pentru fiecare farmacistă, cu recomandarea de a le folosi până trece criza. Doar trei măşti antivirale simple pentru o perioadă care ameninţă să fie foarte lungă. Nu existau măşti nici pentru farmacişti.
Tot trei măşti, dar pe zi, primesc şi cei care lucrează la spital şi trebuie să semneze pentru asta. O mască e eficientă doar două ore; dacă ne raportăm la programul de lucru al personalului medical ne dăm seama că e ceva putred, aşa cum pline de putreziciune sunt şi informaţiile venite taman din acele surse oficiale pe care ar trebui să le luăm în seamă. La început de săptămână cei din Grupul de Comunicare Strategică au fost prinşi cu minciuna. Au raportat un număr sensibil mai mic de noi cazuri, deşi jurnaliştii au calculat altceva. Ne mint cu neruşinare şi încearcă să arunce vina asupra altora.
În China măştile de protecţie s-au distribuit gratuit către populaţie. La noi nu s-au închis magazinele şi pieţele, dar nici nu am auzit ca autorităţile, în efortul lor în lupta cu molima, să fi distribuit mijloace de protecţie celor cei trimişi să se sacrifice. Pentru că despre asta vorbim când îi oferi cetăţeanului posibilitatea de a munci, dar nu-l protejezi.
Dacă adăugăm şi faptul că mulţi români nu respectă recomandările autorităţilor – chiar dacă au devenit obligatorii, tot ca recomandări sunt tratate – ne putem face o imagine de coşmar. Pandemia nu doar că va lovi în plin, dar se va întâmpla şi foarte repede. Şi după ce se va atinge vârful, numărul de cazuri o să scadă. Dezastrul nu mai poate fi evitat, iar singura consolare e că se va întâmpla repede. Deja se întâmplă…
