Mișcările de trupe ale hămesitei Rusia pe care le consemnăm la o azvârlitură de băț de județul nostru ar trebui, cred, tratate cu mult mai multă seriozitate și îngrijorare de către cei care astăzi se cotonogesc vârtos pe malurile Dâmboviței din dorința de a aduna capital politic pentru 2024 și de a gestiona sumele alea uriașe de bani cu care tot ne ademenește UE. Din păcate pentru noi, luptele sterile și fără noimă care au loc în sânul coaliției îngălbenesc ecranele multor televiziuni, care în loc să dezbată problema arzătoare din Ucraina ne țin la curent cu ciondănelile dintre Rareș Bogdan și Ciolacu sau dintre Cîțu și Câciu sau Căcâciu! De parcă ar fi angajați la Sputnik, marii jurnaliști ai țării care toacă seară de seară pe câte unul care le stă în coaste șefului lor nu zic o iotă despre cronicul expansionism rus, care iată că e pe punctul de a declanșa al treilea război mondial. Cu siguranță, cei dintre dumneavoastră care nu ați băut cerneala la școală, știți câte ceva despre modul în care tentaculele lungi și dure ale Mamei Rusia au găbjit teritorii din dreapta și din stânga, ajungând să fie cel mai întins stat din lume. Cum mai sunt și unii care nu știu sau pur și nu vor să știe, pentru că ei sau părinții lor au beneficiat de anumite privilegii otrăvite ale Moscovei, vă voi prezenta șase motive pentru care noi românii nu o să-i înghițim în veci pe ruși, chiar dacă vor mai veni vremuri când ne vor copleși cu ajutorul lor „frățesc”. 1. Au ocupat și devastat de treisprezece ori țara, mai ales în războaiele cu turcii pe care le „jucau” pe teritoriu românesc. După orice război, trupele rusești mai adăstau câteva luni sau ani pe cheltuiala noastră. 2. Ne-au furat Tezaurul în valoare de sute sau chiar mii de miliarde de lei. Unii vor spune că noi l-am dat, dar să nu uităm, era război și existau niște legi internaționale, cutume sau principii pe care rușii nu le-au respectat nici cât negru sub unghie. Indiferent dacă țara era condusă de țar sau de puterea sovietică, tezaurul trebuia restituit nu păstrat samavolnic la Moscova. S-au făcut, ce-i drept, oarece demersuri pentru recuperarea lui, dar din păcate răspunsul a fost întotdeauna același: „Niet!” Încă mă întreb dacă nu ar fi o soluție apelarea la un tribunal internațional. 3. Au hăcuit teritoriul patriei anexându-și o cincime din el. Să nu uităm că România Mare cuprindea și Basarabia și Bucovina, dar și cele trei județe Cahul, Ismail și Bolgrad pe care Hrușciov în 1956 le-a … dăruit, cui credeți? Ucrainei, țara care astăzi are mari probleme de teritoriu, Crimeea fiind deja decupată de pe harta vecinilor noștri. Poate că Dumnezeu nu bate cu parul, dar ce se întâmplă acum acolo în zona Donbass parcă e prea mult și prea crunt. 4. Ne-au obligat să le plătim timp de 20 de ani despăgubiri de război, deși prin alăturarea armatei române la lupta antifascistă războiul a fost scurtat cu cel puțin şase luni. Timp care s-a dovedit a fi fatal pentru nemți, întrucât erau pe punctul de a scoate pe … „piață” arme noi care sigur ar fi schimbat mult direcția războiului. Din acei ani postbelici a provenit și celebra, dar trista descriere a comerțului cu URSS: noi le dădeam grâu și ei ne luau petrol! 5. Ne-au impus cu tancurile, comunismul, colhozurile și celelalte „cutume” sovietice. Cu siguranță vor fi cârcotași care ne vor aminti că am beneficiat de tehnologia lor. Așa o fi, numai că am plătit această tehnologie cu bani grei, iar aportul lor la construirea unor fabrici și uzine compensează cu demontarea acelorași obiective numite „capitaliste” și transferul lor cu totul în țara „vecină și prietenă”, imediat după război. 6. Au impus, coordonat și participat efectiv la eliminarea „creierelor autohtone” prin întemnițarea și uciderea membrilor intelectualității române. Din punctul meu de vedere, această politică dură a fost și este cea mai păguboasă pentru România, pentru că zestrea intelectuală a unei nații face mai mult și decât teritorii și decât orice tezaur. Poate dacă nu ne retezau atunci vârfurile, n-am fi ajuns astăzi în situația de a fi conduși de niște cozi pe care le doare la exact la bască de faptul că la fundul nostru este acum ditamai butoiul cu pulbere!
