La început de săptămână, Raed Arafat, șeful DSU, s-a gândit să facă ceva declarații de presă pe marginea dezinformării și isteriei carburanților și uleiului. Mda, e război, e mai rău decât pe vremea Covidului, prin urmare Arafat își poate permite să-şi dea cu părerea în loc să răspundă întrebărilor procurorilor în dosarul despre care nu se mai aude nimic. Tribunalul București trebuia să decidă pe 31 ianuarie dacă îl trimite în judecată. Nu se mai știe nimic. Războiul din Ucraina le-a picat foarte bine guvernanților, care profită de situație și-și rezolvă problemele personale. Rar au mai avut condiții așa prielnice. Război în vecini și noul USL la guvernare.
Prin urmare, Arafat e încă pe cai mari și așa o să rămână. Și își permite să dea sfaturi și să facă aprecieri. Evident, comunicarea oficială se rezumă în cazul lui Arafat (și nu numai) la „am luat toate măsurile”, fără atât de necesarele precizări suplimentare. Acestea apar abia după ce se întâmplă nenorocirea. „Am făcut tot ceea ce este omenește posibil în condițiile date”, ceea ce nu e suficient. Să ne aducem aminte de cazul Colectiv, când s-a murit mai mult în spitale decât în incendiu, în condițiile în care Arafat a refuzat transferul victimelor către spitale adevărate din străinătate, susținând că sistemul medical românesc face față. Cum a făcut, se știe. A fost cineva tras la răspundere pentru asta? Nu, nu e cazul.
Prin urmare, dezinformarea pleacă de la nivel înalt. Se comunică deficitar și o comunicare anemică e chiar mai rea decât o dezinformare. În deceniile de comunism românii au învățat să se descurce singuri. Știu foarte bine că de la autorități nu vor avea parte de niciun fel de sprijin. Despre Ceaușescu, cel atât de ridicat în slăvi de cei care n-au trăit pe vremea lui, se spune că s-a implicat exemplar în gestionarea crizei cutremurului din 1977. A făcut-o atât de bine încât sinistrații au plătit la suprapreț apartamentele primite în locul celor făcute una cu pământul. Astfel, românii știu cât preț trebuie să pună pe declarațiile autorităților. Care fac apel la calm, dar reușesc să creeze panică. Printre alte declarații lipsite de sens, Arafat i-a îndemnat pe români să facă provizii pentru eventualitatea unor dezastre naturale. Doar proviziile necesare. Ce anume înseamnă asta în viziunea secretarului de stat? S-a ferit să precizeze. Românii să facă proviziile necesare. Sincer, nu știu la ce ajută proviziile necesare în caz de dezastru natural. Când a lovit furia apelor, cei mai mulți au scăpat doar cu hainele de pe ei. Proviziile, câte le aveau, au fost măturate de puhoaiele dezlănțuite. Noroc cu voluntarii; că de la autorități de unde provizii sau implicare? Mda, s-au depus ceva eforturi, dar doar pe hârtie și nu trebuie făcută nicio corelație între ajutoarele care cică s-au distribuit și averile celor care s-au ocupat de ajutorarea celor loviți de furia naturii. Nu de alta, dar Guvernul pregătește ceva măsuri menite să închidă gura celor care vorbesc de corupție și incompetență.
Guvernul trebuie să aibă proviziile necesare, nu cetățenii. Nu e cazul să facem confuzie între cămara plină și depozitele pentru situațiile de criză. Statul are datoria și resursele necesare pentru a asigura hrana și ajutorul pentru cei care, dacă sunt loviți de urgia naturii, rămân fără nimic. Se întâmplă din când în când în România, deși autoritățile iau toate măsurile necesare.
Astfel, apelul lui Arafat a creat mai multă panică decât liniște. Oamenii se întreabă care este sensul ascuns al afirmațiilor individului. Ce vrea să sugereze? Ce vrea de fapt să spună?
Prin urmare, cei care au luat cu asalt benzinăriile și magazinele nu sunt de condamnat. Oamenii au reacționat așa cum au fost educați. Nu întâmplător, la fel s-a întâmplat și în alte țări unde populația este încă puternic ancorată în comunism. Oamenii știu că, în caz de ceva, nu-i ajută nimeni, așa că au făcut ceea ce au crezut că e mai bine. Dezinformarea pleacă de sus, acolo sunt problemele, restul e doar viralizare.
