Este limpede pentru toți românii că vinovatul principal pentru deriva în care plutește de zeci de ani țara este mediul politic. Un mediu politic înțesat cu hoți, proști, șmecheri sau curve care nu poate și nu vrea să redreseze corabia inundată aproape în întregime de probleme. Din păcate, nu numai politicienii sunt vinovați de traseul … submersibil al României, ci și un alt factor pe care, din păcate, nu avem cum să-l modificăm. Este vorba de poziționarea piciorului de plai și a gurii de rai aici în tăișul iataganelor turcești, în cătarea flintelor habsburgice sau în calea tancurilor rusești. De-a lungul istoriei, poporul român a rezistat ba prin vitejie, ba prin viclenie, ba prin trădare să-și păstreze ființa națională, ceea ce înseamnă enorm de mult. Asta în condițiile în care, acest popor, așezat la intersecția marilor imperii, a trebuit să fie mereu cu ochii în patru, cu arma sub pernă sau cu traista făcută pentru a se adăposti în păduri de agresiunile cotropitorilor cu mari pofte de grâne, arginți sau codane. În niciun punct din Europa nu s-au perindat simultan atâtea imperii, unele dintre ele (Rus și Otoman) făcându-și chiar un obicei din a se război pe teritoriile noastre. Evident că au mai fost puncte fierbinți în Europa, dar ca la noi parcă nu a fost nicăieri. La polul opus, adică într-o zonă extrem de liniștită, se află Portugalia. Nu este întâmplătoare alegerea multor capete încoronate din estul Europei care au decis să-și ducă traiul după mazilirea de la putere în țara lusitanilor. Am vizitat în urmă cu câțiva ani Portugalia și am rămas total surprins de ce am văzut acolo. Un popor de sorginte latină, dar fără exuberanță, un popor pragmatic și aplicat care și-a construit o țară invidiată de toți cei care o vizitează. Deși este aproape o treime ca întindere față de România, Portugalia (92 mii kmp) deține la momentul actual o rețea de autostrăzi (44) însumând peste 3 mii de kilometri lungime. Capitala Lisabona este legată de Porto, prin vreo trei sau patru autostrăzi! Credeți cumva că întotdeauna lusitanii au fost peste români la infrastructură, bunăstare și toate celelalte? Categoric, nu! În anul aderării Portugaliei la UE (1986), PIB-ul României era aproape dublu față de cel al Portugaliei, adică 47,6 mld. dolari față de 27,12 mld. iar infrastructura lor rutieră nu îngloba mai mult de trei sau patru autostrăzi. După aderare, însă, portughezii au absorbit fondurile europene cu o hămeseală demnă de pofta de mâncare a lui Flămânzilă, pitorescul personaj al lui Creangă. Normal, ne vom pune întrebarea cum de ei au putut și noi nu reușim să aducem în țară decât punguțe cu doi bani, ca să rămân în mediul lui Nică. Ei bine, una din principalele cauze este, ați ghicit, mediul politic despre care începusem rândurile de față. Parlamentul lusitan, numit Adunarea Republicii, este format din doar 230 de deputați și atât, iar Guvernul, având în componența sa doar 16 ministere, este extrem de flexibil, eficient și aplicat. Aplicat într-o așa măsură încât populația activă din țara lui Eusebio și Amalia Rodriguez numără peste 5 milioane de oameni, adică peste cincizeci la sută dintre lusitani muncesc. Tradus pe românește, asta ar însemna să avem cam vreo 10 milioane de oameni care produc. Din păcate, politicile celor aflați la putere în România încurajează nemunca sau, în cel mai rău caz, munca la stat, dar numai pentru clicile, neamurile și apropiații lor. Și dacă tot am amintit de cei doi titani ai portughezilor, în centrul Lisabonei există un memorial în care aceștia își dorm somnul de veci, un memorial extrem de vizitat, al cărui portar era, acum câțiva ani, un român! Faptul că lusitanii știu să-și respecte valorile naționale derivă dintr-o mentalitate sănătoasă, abandonată total pe cheiurile Dâmboviței. Și uite-așa, scrierea mea care se dorea a fi o circumstanță atenuantă, o mică scuză pentru mediul politic, devine involuntar o altă sumă de capete de acuzare pentru cei ce ne conduc. Cum s-ar spune, așa cum în Portugalia toate autostrăzile duc oriunde, la noi toate problemele duc spre un singur vinovat: politicianul român. Că dacă am fi avut parte de politicieni integri, instituțiile de forță (inclusiv serviciile!) nu ar fi sărit pârleazul, justiția nu ar fi dat cu oiștea-n gard, iar românii nu ar fi apucat pe calea pribegiei decât în concedii sau vacanțe. Toate astea, în pofida faptului că suntem la confluența marilor furtuni și nu pe tărâmuri liniștite. Azi, din păcate, de cei din interior trebuie să ne păzim!
