Românii sunt un popor paradoxal și greu – poate chiar imposibil – de mulțumit. Au în ei vână de comunist. La întrebarea dacă luna e plină, care e răspunsul românilor? E plină, tovarăși, dar se poate și mai plină. Când trăia Ceaușescu nu se mai săturau să-l înjure. E drept că o făceau pe la dos și cu dinții încleștați, să nu cumva să afle cine nu trebuie, dar știu că bine îl mai înjurau. După ce Strategul din Scornicești a simplificat peisajul politic, românii au început să-l regrete. Bine mai era pe timpul lui Ceaușescu… Aveam industrie, aveam agricultură, totul era al nostru și aveam de toate.
Dacă-i iei la bani mărunți pe nostalgici, ajungi la concluzia că, în afară de trecută lor tinerețe, nu regretă decât chestii care n-au existat decât în capul lor. Eram cea mai bogată țară din lume, aveam cea mai puternică industrie și eram conduși de un patriot desăvârșit. Și, desigur, Ceaușescu dădea butelii. Cam ieftine sufletele în România dacă puteai cumpăra așa ceva cu o butelie.
Din păcate, pentru toată lumea, nu doar pentru cei care nu vor să audă de Ceaușescu, apucăturile Epocii de Aur revin în forță, doar că nu sunt prea mulți care să le aprecieze. Taman ăia care spun că pe vremea Tătucului Ceaușescu era mai bine n-au ochi pentru acele cărămizi cu care se construiește restaurația ceaușistă.
Zilele acestea s-a inflamat poporul din cauza azilurilor groazei. Ce s-a întâmplat în căminele de bătrâni depășește orice imaginație, dar rădăcinile relelor apucături trebuie căutate mai degrabă în est decât în vest. Își mai aduc aminte nostalgicii – ăia care chiar au prins vremurile minunii paranoice de la Scornicești, nu cei care s-au trecut la Martorii lui Ceaușescu pentru că au auzit ei că era mai bine – de reportajele post-decembriste din căminele pentru copiii bolnavi de SIDA și cele de bătrâni? Au oripilat o lume întreagă, mai puțin pe români care au admis că ei știau cam cum stă treaba. Ei bine, de ce nu vă bucurați, nostalgici buni, că Ceaușescu revine? Revine pas cu pas, vorba unuia care îi tot netezește calea, deși se jura că o să ne ducă în Europa. Acea Europă pe care o tot înjurați, dar fără de care atrocitățile din azilurile groazei și multe altele ar fi fost băgate sub preș, așa cum se întâmpla în timpurile glorioase. Îndrăznea cineva să spună adevărul pe atunci? Acum încă mai sunt oameni care îndrăznesc, deși cei de la butoane s-ar simți mai bine dacă ar introduce cenzura cea atât de dragă Geniului Carpaților. S-au făcut pași serioși și în direcția asta; jurnaliștii care au investigat cazul au ceva probleme, iar Pupăza Roz, nimeni alta decât ministrul Firea, face tot ce trebuie să se scoată, să convingă fraierii că nu are nicio legătură cu ce s-a întâmplat, deși principalii acuzați respirau lângă ea. O să dea vina pe George Soros? Tot ce se poate. Agenturile străine… Că de aia e bine să nu se amestece nimeni în treburile noastre interne. De asta încearcă cei de la butoane să ne decupleze de Europa. Ne prezintă drept sclavi ai Europei? Nu cumva am ajuns așa pentru că nu mai avem loc în țară de incompetenți și piloși? De ce nu fac ei o Românie în care să vină neamțul să lucreze cu drag? Vă dați seama ce s-ar întâmpla într-o țară complet ruptă de Europa? Da, voi ăștia care combateți bine de tot cu ro-exit…
Din când în când revin în spațiul public discuții pe marginea unui subiect tot mai sensibil: licențiații să fie obligați să presteze ceva ani în țară înainte de a avea dreptul de a pleca peste hotare. Mai nou, cei de la PSD au venit cu un proiect de lege intitulat Legea recunoștinței între generații. Nu ați auzit de ea? Păcat, e așa de comunistă că o să vă irite la culme, dar așa ceva ar fi pe placul lui Ceaușescu dacă ar mai trăi, sărmanul… Statul nu are bani pentru pensiile sclavilor, așa că vrea să-i oblige pe copii să plătească pensii părinților și bunicilor. „Bunicii inapți de muncă, care necesită sprijin material (…) au dreptul la întreținere de la nepoții majori apți de muncă care dispun de mijloace suficiente”. Extras din proiectul de lege. Statul suntem noi, deci ne descurcăm singuri. Exact ca pe timpul lui Nea Nicu.
