Valul de patimi stârnit de vorbele Soranei Cîrstea încă mai continuă să inunde un spațiu public îndobitocit de-a binelea de niște direcții ciudate pe care nătărăii din staff-ul planetei le imprimă omenirii de o bună bucată de timp. Nu am niciun resentiment, nici împotriva masculilor, nici a femelelor și nici a derivatelor lor, dar parcă prea departe s-a ajuns cu politicile astea pro LGBT. Mă exasperează pur și simplu ideea că urmașii urmașilor mei vor arunca la coș fabuloasa poezie a Luceafărului „O, mamă…” și o vor înlocui cu ”O, părinte 1…”. În același context stau și mă gândesc cum vor rosti adepții diversității și ai egalității de șanse, rugăciunea etalon a creștinilor, „Tatăl nostru”. Și tot în context, observ că dezideratul organizațiilor din ziua de azi este diversitatea. Da, dacă ar fi vorba de diversitate culturală, rasială, religioasă, ideologică, aș înțelege apetitul acestor creiere bolnave pentru revoluționarea lumii. Dar când știu că acest cuvânt „diversitate” se referă la sex, chiar că mă iau năbădăile. Ce înseamnă de fapt acest nou concept atât de trâmbițat pe tot mapamondul de către adepții „progresului”? Înseamnă reprezentarea paritară în organismele de conducere și coordonare a societății (politice, economice, comerciale, culturale ș.a.m.d.) a celor … trei genuri: bărbați, femei și LGBT. Încă nu am auzit ca în domeniul militar să fie recomandată această politică interesantă de cadre, dar la cum se mișcă treburile, nu este exclus să vedem peste ceva timp militari pe tocuri purtând în raniță rujurile și fardurile! Și apropo de paritatea de 1 la 3, consider că se exagerează voit în a amplifica procentul derivaților sexuali care, după mulți autori și cercetători, nu trece de 10 la sută din totalul populației globului. De ce se marșează pe această idee de impunere a unei minorități pe post de majoritate, chiar mi-e imposibil de înțeles. Să fie, vorba lui Gigi din Pipera, mâna tot mai lungă a diavolului? Sau accederea la butoanele planetei a unor persoane ce agreează homosexualitatea? Mărturisesc încă o dată că nu am absolut nimic împotriva membrilor comunității LGBT, cărora le urez succes în tot ce fac în dormitor, ba chiar și în descoperirea tuturor metodelor, pozițiilor sau compatibilităților aducătoare de orgasme cosmice. Dar de la dormitor și până la fotoliile ministeriale, la birourile ovale sau la pupitrele de comandă de unde vor, prin „recomandări”, să-și îndemne subliminal semenii la reconversie … sexuală, cred că e o mare distanță. O distanță care odată parcursă, produce nu haos pe planetă, ci o rumoare și o debusolare mai dăunătoare decât bomba atomică. Dar nu numai acest aspect ne îndepărtează de la valorile consacrate și unanim recunoscute de mii de ani. Recent, un prieten din State îmi spunea că acolo, în zona în care locuiește el, a fi alb și creștin pe deasupra, începe să fie ca un stigmat, ca un handicap de nesurmontat oricât de multe alte calități ai avea. Pe undeva, asaltul acesta fățiș și agresiv al unor minorități își are obârșia în negurile vremii când statutul de magrebian, homosexual, negru, musulman sau altele de același tip reprezenta un pașaport către o discriminare feroce din partea populației albe. Așadar, Europa cea civilizată de azi este strânsă cu ușa și obligată pe toate căile să-și plătească datoriile din trecut. E drept, spaniolii, portughezii, englezii, olandezii, nemții și încă vreo câteva nații care au îmbrățișat politicile coloniale sunt într-adevăr datoare băștinașilor care îi sufocă cu prezența lor tot mai numeroasă. Apoi, unele rigori ale bisericilor creștine au rămas în mentalul multora ca o nedreptate ce trebuie musai reparată. Și în sfârșit, pozițiile dure ale unor politicieni de extremă dreaptă și stângă (naționaliști și comuniști) față de homosexualitate au generat atitudinile radicale de azi. În concluzie, generația mea, a copiilor și a nepoților mei este pusă în nedreapta situație de a plăti niște datorii pe care unii dintre strămoșii mei le-au făcut. Și uite-așa am ajuns să ne fie aplicate niște tratamente demne de Stabor sau de alte obiceiuri și tradiții paralele cu cultura și civilizația europeană. Deja părintele meu unu și părintele meu doi se întorc în mormânt…
