Despre implicarea serviciilor secrete în politica națională s-a vorbit și s-a scris foarte mult în ultimii treizeci de ani. Numele omului numărul 1 din sistem (demisionarul Hellvig fiind doar vârful politic) generalul Coldea, a fost băgat de către gazetarii tocători de la televiziunile de știri în o mie și una de combinații politice, strategice, subversive sau de alte naturi de care omul de rând habar nu are. Că a fost sau nu așa, rămâne de văzut, unele dintre situații vor ieși la lumină, altele vor rămâne enigme pentru totdeauna. Cert este că serviciile secrete reprezintă unul dintre pilonii de bază ai unui stat, lipsa acestora fiind sinonimă cu lipsa simțurilor la om. Tocmai de aceea, existența și eficiența serviciilor de informații reprezintă de fapt cablul de racordare la realitățile lumii, fără de care viața oricărui stat are zilele numărate. Pornind de la aceste considerente, mi se pare deplasată sau poate interesată atitudinea unora de a terfeli, minimaliza și duce în derizoriu rolul serviciilor. Problema mare și spinoasă în situația dată este ca ele, serviciile să nu devină nici stat în stat și nici proprietatea cuiva. Singurul stăpân al acestora nu poate fi decât poporul român, adică eu, tu, el, ea, respectiv cei care alimentăm cu bani frumoși conturile instituțiilor de acest gen. Răspunderea serviciilor într-o țară la locul ei este imensă față de tot ce poate afecta bunul mers al societății. Este evident că o transparență așa cum o știm cu toții nu poate fi atributul acestor instituții. Tocmai pentru a nu fi chiar de-a dreptul obscură, activitatea SRI de exemplu este supusă controlului parlamentar, anual un raport fiind prezentat în plenul Parlamentului. Din păcate, la cum merg treburile în România, se vede din avion că doar atât nu este suficient. Circulă azi, pe toate canalele, un slogan „Toți știau!” cu trimitere directă către scandalul „Azilul”. Dacă într-adevăr toți știau de atrocitățile și anomaliile din aceste stabilimente, atunci acest lucru se datorează musai informărilor pe care factorii decidenți le primesc de la servicii. Sau cel puțin așa ar fi trebuit să stea treaba. Din păcate, lumea nu știe dacă acest lucru s-a întâmplat. Tocmai pentru a preveni asemenea dispute și dubii, consider că onor parlamentarii noștri ar trebui ca vizavi de serviciile de informații să emită o lege mult mai eficientă decât prezentarea plictisitoarelor raporturi anuale. Mai concret, legea să prevadă ca în cazul unor asemenea scandaluri, SRI să fie obligată să dea publicității niște cifre și niște nume: câte informări s-au trimis și cui. O astfel de informare ar scoate la iveală două aspecte extrem de importante, și anume eficiența (sau ineficiența) serviciului de informații, precum și a factorilor de decizie. Sunt arhicunoscute situațiile în care autoritățile s-au șters efectiv la fund cu informările despre anumite subiecte fierbinți care, dacă ar fi fost scoase la lumină, ar fi îndreptat multe nereguli din țara asta. Această micuță transparență constând într-un număr și niște nume, (nu instituții că instituțiile, am văzut, sunt total … insensibile!) ar responsabiliza ambele părți și ar elimina scenariile din mințile unora sau îndoiala, dubiul din mințile altora. Am ști astfel, cu subiect și predicat, cine era la curent cu anomaliile din scandalul public și nu am mai orbecăi prin întunericul neștiinței, căutând vinovați sau culpabilizând la grămadă, oameni și … șoareci, ca să folosesc o sintagmă celebră. Românii chiar au dreptul să știe și ce eficiență au serviciile, dar și ce măsuri iau sau nu iau diriguitorii neamului. Au fost, repet, subiecte arzătoare care au necesitat tone de hârtie în care erau prezentate pe toate fețele dimensiunile unor fenomene, dar autoritățile le-au ignorat întrucât le stricau apele. Din aceste motive, dar și din altele o mie, consider că legiferarea obligativității ca serviciile să iasă în secunda doi din momentul izbucnirii unui scandal cu statistica fadă și seacă conținând numărul de informări, dar și numele destinatarilor, ar trebui realizată în regim de urgență. Parafrazând sloganul prezentat anterior, e mare nevoie ca toți să știm. Să știm, pe banii noștri, evident, cine și cum își face datoria. De dezinformări, manipulări și diversiuni suntem sătui. Apropo, mai vorbește cineva de recalcularea pensiilor sau de tăierea celor speciale?
