Unul dintre cârligele cu care politicienii încearcă să-i agațe pe români în campaniile electorale – că tot veni vorba, se pare că unii au cam furat startul – e promisiunea că, dacă vor ajunge la butoane, vor reduce numărul de bugetari. Desigur, vor tăia și pensiile speciale, vor elimina lefurile nesimțite și multe altele, dar deocamdată să ne concentrăm pe reducerea numărului de bugetari. O minciună nenorocită, desigur, deoarece toți cei care au ajuns la butoane au început să pună în practică tocmai ceea ce nu au promis în campania electorală. La vremea ei, „Veorica” a fost criticată pentru angajările fără noimă la buget. Cele mai vehemente critici au venit de la liberali, dar când Orban a ajuns la Palatul Victoria a angajat într-un an mai mulți bugetari decât a năimit Dăncilă în trei. Halal reformă!
Evident, pentru a justifica existența unui aparat de stat extrem de gonflat – nu mai vorbim de eficiență pentru că apar dureri de cap – a crescut foarte mult numărul instituțiilor cu atribuții care se cam suprapun, dar asta e de bine pentru angajați, care au astfel posibilitatea de a dormi în bocancii statului. De ce să-ți faci treaba sau să rezolvi doleanțele cetățeanului cât timp poți să-l pasezi la altă instituție? Nu cred că există în țara asta vreun trăitor care să nu fi fost plimbat fără folos între instituții și ghișee, care să nu fi blestemat organizarea asta fără cap și fără coadă, gândită de parcă trebuie să-l pedepsească, nu să-l ajute. Funcționari habarniști, angajați pentru că partidul lor a ajuns la putere și pe care nimeni nu-i mai poate scoate din sistem pentru că politicul le-a blindat locurile de muncă. Asta este România reală, în care puzderia de instituții moșite de statul român nu fac decât să-și bată joc de cetățeanul care plătește salariile angajaților. Ce e mai comod decât să trimiți cetățeanul să bată la altă ușă? Să-l pui să facă singur treaba instituțiilor statului.
Cel mai recent caz din orizontul local are legătură cu scandalul azilelor de bătrâni. Cei de la DSP au găsit cuviință să le recomande rudelor să verifice autorizațiile centrelor unde-și duc aparținătorii. Asta pentru că cei de la DSP – și nu numai – au făcut verificări, au dat amenzi și avertismente, dar nu spun cui anume. De ce să nu știm cu toții, inclusiv cei care au aparținători în azile, care anume sunt unitățile în care au fost descoperite probleme? De ce să existe dubii capabile să se răsfrângă și asupra celor care-și fac treaba onest? De ce să verifice rudele autorizațiile, cât timp există instituții cu rol de control în domeniu? Din toate instituțiile nășite de guvernanți, nu există niciuna care să facă verificările necesare? Mai degrabă sunt așa de multe, încât niciuna nu consideră că dacă nu-și face datoria i se poate imputa ceva. Puteau să o facă alții, nu noi; există articole de lege și proceduri neguroase, dar care ne acoperă. Și nu e mai bine ca omul să caște ochii dacă nu vrea să ia țeapă?
Cu ceva ani în urmă a fost scandalul vaccinurilor. O mulțime de părinți, demne rezultate ale României educate încă înainte ca proiectul să capete formă teoretică (că realitate nu o să devină în veci), au refuzat să facă odraslelor vaccinurile obligatorii. Ori fără vaccinurile respective nu prea puteau să le înscrie la școală. Nu prea pentru că, totuși, se putea face ceva. Autoritățile responsabile au venit cu soluții de genul ca părinții responsabili să se intereseze cine nu și-a vaccinat copilul. Mai apoi au venit cu ideea cretină ca numele elevilor nevaccinați să fie afișate la intrarea în școală și restul părinților să se descurce, să facă ei cumva să-i determine și pe recalcitranți să accepte vaccinul mai mult de gura lumii decât ca urmare a educației sau a măsurilor decise de instituțiile sanitare. De ce să-și facă angajații statului treaba când sunt atâția părinți dispuși să facă anchete, să se ia la trântă cu cei care „știu ei mai bine”?
Autorități avem, avem chiar mai multe decât ne trebuie, dar tocmai acest amănunt de toată jena le permite să fie ineficiente, complet lipsite de implicare. Iar legislația încurajează astfel de apucături.
