Gâlceava iscată între purtătorul de cuvânt al Patriarhiei și cea dintâi familie a Voluntariului, recte Gabriela și Florentin Vrânceanu Firea Pandele, a scos la iveală un adevăr de necontestat: BOR are la momentul actual în fruntea ei doi oameni extrem de inteligenți, dedicați și pragmatici. I-am numit astfel pe Preafericitul Daniel, patriarhul, și pe teologul de excepție Vasile Bănescu. Dintre cei doi, purtătorul de cuvânt s-a impus definitiv ca fiind creierul mic (cel mare este, categoric, patriarhul) al bisericii. În total dezacord cu pozițiile ciudate ale excentricului, putinistului și înțepenitului în timp Teodosie de la malul mării, Bănescu a criticat, pe bună dreptate, cele două capete „încoronate” ale orașului satelit al Capitalei implicate cu vârf și îndesat în scandalul „Azilul”. Faptul că cei doi soți s-au arătat șifonați de poziția purtătorului de cuvânt al BOR, în condițiile în care ei au dat foarte mulți bani pentru construcția Catedralei Neamului, dar și pentru alte edificii de cult și pe deasupra au organizat o sumedenie de pelerinaje pentru credincioșii de vârsta a treia din Voluntari, ne arată de fapt caracterele lor mici în comparație cu o coloană extrem de bine articulată a teologului Bănescu. Când afirm acestea, gândul mă duce la nesmerenia celor doi, care, dacă erau buni creștini, ar fi trebuit să nu se împopoțoneze cu daniile făcute. Apoi, sumele uriașe de bani vărsate în conturile BOR nu proveneau în niciun caz din conturile personale, din munca lor cinstită, ci erau bani publici mutați de colo, colo. Și chiar dacă ar fi fost banii lor, donațiile erau probabil făcute în scopul mântuirii, al iertării păcatelor lor, și nicidecum pentru a fi protejați (și) de biserică. În concluzie, declarațiile lui Vasile Bănescu nu reprezintă altceva decât o poziționare corectă și firească a BOR, poziție agreată cu siguranță și de patriarh, care, după cum se vede, îi dă credit total purtătorului de cuvânt. În concluzie, jos pălăria Vasile Bănescu, jos pălăria patriarh Daniel! De partea cealaltă, am consemnat declarațiile melodramatice ale fostei ministrese, care în spiciul ei teatral a vorbit despre orice, numai de situația catastrofală din căminele groazei, nu! Astfel, demisia domniei sale din poziția de ministru al familiei a survenit doar datorită faptului că unii n-au mai vrut-o acolo, pe fotoliul ministerial. Singura ei „vină” a constat în faptul că a avut o prea mare încredere în oameni. Nici măcar o vorbuliță, așa de leac, că în ograda ei, niște oameni de casă făceau bani cu duiumul din suferința și maltratarea unor vârstnici fără ajutor. Păi dacă era o așa de aplicată creștină, nu era normal să empatizeze cu victimele? Era mai normal să pactizeze cu artizanii acestei afaceri extrem de profitabile? Chiar pot schimba banii mulți în asemenea mod oamenii? Bineînțeles că aceasta este o întrebare retorică, da, banii dezumanizează, banii otrăvesc sufletele, banii omoară omenia. Cât despre demisia „nemeritată”, gurile rele spun de fapt că ea fost depusă pe masa premierului după ce acesta ar fi asigurat-o de susținere totală la europarlamentare (pentru ea) și la primăria Voluntari (pentru Pandele). Cum s-ar spune, a lăsat o țâță de muls doar în condițiile în care i se asigură altele două. Cam acesta e, cu țintă exactă, mecanismul demisiilor de onoare la noi, la români. Ce onoare o mai fi și asta, chiar este greu de înțeles! Revenind la purtătorul de cuvânt al BOR, verticalul om Vasile Bănescu, poziția sa intransigentă și la obiect din primele zile de după izbucnirea scandalului a stârnit indignare și o totală nemulțumire în familia Pandele. Mă mir că nu i-au aruncat, printre răutățile deversate în spațiul public („Dumnezeu nu are nevoie de purtător de cuvânt”) și câteva sudalme birjărești ca să-l liniștească definitiv și să-i arate o dată pentru totdeauna cine e jupânul cu banii. Pentru că, în mintea celor doi, totul se poate cumpăra sau aranja cu bani. Depinde doar suma! Faptul că Bănescu nu a retractat nimic și nu a dat niciun milimetru înapoi denotă un caracter ferm, frumos și empatic, ceea ce în cazul cuplului …„voluntar” nu prea este cazul. Din păcate pentru nația asta, oameni verticali precum Bănescu nu-și găsesc loc nici pe la primării și nici pe la ministere, unde oportuniști șmecheri vicleni și avizi după bani și putere dețin aproape în totalitate controlul. De cealaltă parte, familia Pandele ar fi trebuit să înțeleagă că vorbele lui Ștefan Mihăilescu Brăila din filmul „Secretul lui Bachus” nu prea sunt gustate de Doamne-Doamne: „Dacă dă Dumnezeu și trebuie să dea, întrucât am dat destui bani la biserică…” Drept urmare, iartă-i Doamne, că nu știu ce fac!
