Spre deosebire de cei care au deținut înaintea lui funcția de premier, Marcel de la Buzău poate fi creditat cu o picătură de onestitate. O picătură, nu mai mult, una pe lângă care sămânța de mac pare bolovanul ăla cu care-și ispășea pedeapsa Sisif. Asta pentru că Marcel Ciolacu a vorbit încă de pe vremea când era rezervă la funcția de premier despre creșterea impozitelor și taxelor. Înainte să prindă ciolanul suprem, toți înaintașii Ciolacului au vorbit despre relaxare fiscală, despre reducerea impozitelor și a taxelor, despre sprijinul statului pentru mediul privat. Cum s-au văzut la ciolan, cum au schimbat foaia. Bugetul e în grea suferință și trebuie hrănit, iar banii nu pot veni decât din mediul privat, prin urmare suntem nevoiți să creștem taxele.
Ciolacu a spus-o din timp: „în Germania impozitarea pe muncă este mult mai mică și impozitarea pe capital mult mai mare”. Ca în România, evident. „Numai la dividende noi avem 8%, în Germania 26%. Impozit la dividende, firesc. „Lucrurile astea nu se întâmplă într-un stat normal”, completare a marelui economist Marcel Ciolacu, în prezent premierul Ciolacu. Și se pare că Marcel nu are de gând să piardă timpul aiurea. De ce să ne mai ostenim să fugim în Germania, cât timp premierul minune aduce Germania peste noi? A început din timp, strategic, să nu cumva să ne distrugă șocul economic german, încă de când era tânăr și nu dădea două parale pe contribuții la stat. Mașini la mâna a doua aduse din Germania, afaceri profitabile, dar inexistente din punctul de vedere al fiscalizării și așa mai departe. Ciolacu a tot fentat statul pentru că părinții lui nu au crescut un fraier. Acum însă, când a ajuns acolo unde nu-i este locul, a descoperit valoarea onestității financiare. Trebuie să dăm la stat, că așa e frumos și onest. Dacă am da toți cât a dat actualul premier în două decenii, ce s-ar alege de țara asta? Ce s-ar alege de cirezile de bugetari de lux și pensionari speciali?
Premierul vorbește despre reducerea deficitului, altfel riscăm să nu primim bani europeni, prin urmare creșterea de taxe e perfect justificată. Deficitul poate fi redus prin eliminarea sifonării banului public, prin reducerea aparatului bugetar, supradimensionat, plătit regește, dar cât se poate de ineficient. Însă în discursul premierului nu apar aluzii la astfel de reforme. Reduce două sute de mii de posturi de la buget, dar care oricum nu sunt ocupate; mare reformă, ce să mai povestim? Pensiile speciale au fost eliminate în așa fel încât să fie repuse în plată de Curtea Constituțională, se angajează bugetari în draci și multe alte măsuri menite să însănătoșească mediul economic, să aducă Germania peste noi.
Se vorbește despre impozitarea dividendelor cu 10%, practic dublu față de cât a fost anul trecut, de introducerea unui impozit suplimentar pe cifra de afaceri pentru societățile care depășesc 30% cota de profit raportată la investiție și multe, multe altele. Germania în toată puterea cuvântului. Din păcate, se vorbește doar de creșteri de taxe și impozite, nu și despre modul cum acestea vor fi utilizate în folosul celor care le plătesc. Nimic despre autostrăzi ca în Germania, nicio vorbuliță despre spitalele regionale, despre investiții în infrastructura feroviară, despre creșterea calității vieții și educației și multe altele pe care nemții le au deja. Hans plătește impozite, dar nu se plânge. Hans străbate Germania de la un capăt la altul în câteva ore. Când se îmbolnăvește, Hans se duce la spital și primește sănătate, nu nosocomiale. Hans are școli, are infrastructură, are pensie. Hans plătește, dar știe pentru ce. Românul plătește și el, tot mai mult cu fiecare guvernare, doar că banii lui se duc doar pe privilegiile aleșilor. Ciolacu vorbește de reducerea deficitului, altfel nu vedem bani europeni. Ca să vezi… Europa are grijă de sclavii săi moderni. La ce vremuri ne așteaptă din punct de vedere fiscal, sclavii suntem noi, cei care am rămas în țară. Stăpânii nu trebuie căutați prea departe. Nu-s la Bruxelles sau prin Germania, sunt la București.
