Trebuie reduse cheltuielile din sectorul bugetar? Da, fără îndoială. România este țara celei mai deșănțate risipe din bugetul de stat. Un buget care și așa este diminuat de o colectare defectuoasă. Sunt, așadar, măsurile de redresare bugetară anunțate de guvern bine venite? În forma în care au fost aduse la cunoștința publicului și a celor afectați de ele – nu, nici vorbă. Sunt doar fraze fără cap și fără coadă, împănate cu vorbe de propagandă, fără urme de calcule economice, de simulări ale consecințelor, de prognoze justificate de realitățile zilei, fără logică și fără coerență.
Premierul Ciolacu și ministrul său de finanțe, Boloș, au anunțat cu emfază într-o joi că toate posturile neocupate în sectorul bugetar vor fi desființate. A doua zi dimineața, vineri, sute de unități din administrație, justiție, învățământ, sănătate și care or mai fi fost au anunțat concursuri pentru ocuparea posturilor disponibile. Urgent, până nu apare ordonanța. Ba chiar și guvernul, începând cu biroul premierului, face angajări pe repede înainte, pentru completarea suitei de consilieri, referenți, observatori, comentatori, lipitori de plicuri și purtători de mape.
Va fi interesant să aflăm câte dintre cele 204.000 posturi anunțate a fi desființate vor fi ocupate până la începutul lui septembrie – când premierul a promis că va publica fatidica ordonanță – și câte se vor mai fi inventat pe lângă acestea până atunci. Va fi interesant să aflăm și dacă topitoria de posturi vacante nu va escamota totuși câteva mii dintre ele pentru un nou lot de proptele politice, beizadele, amante și combinatori. Fiindcă de acum și până la anul, după alegeri, este clar că se închide prăvălia. Cine are acum o mică relație unde trebuie și o brumă de economii pentru o atenție, acolo, are șansa unică de a-l prinde pe Dumnezeu de un picior. Cineva ar trebui să urmărească aceste aspecte, desigur cu atenție și îngrijorare.
În tot acest plan haotic de a redresa bugetul, nicio vorbă măcar despre multinaționale. Zeci de corporații, cu cifre de afaceri de peste 100 milioane de euro, sfidează statul român declarând an după an profit zero sau chiar pierderi. Guvernul, plin de curaj și elan patriotic când vine vorba de IMM-uri cu o mână de angajați, nu îndrăznește să le ia corporațiilor nici măcar scamele de pe rever. Mari companii din energie, retail, bunuri de larg consum, asigurări, construcții, telecomunicații, metalurgie și altele plătesc corect taxele puse pe munca angajaților, dar niciun leu pe profit. E simplu, legislația românească deficitară și politicienii servili le permit să facă această scamatorie care în limbaj de specialitate se cheamă „optimizare fiscală”.
În schimb, aceeași pletoră de măsuri, probabil visate noaptea de vreun consilier cu crampe, înmormântează fără scrupule bruma de cultură care mai supraviețuia chircită prin ungherele unei societăți debusolate. Zeci de directori de teatre au transmis premierului un memoriu în care cer ca guvernul să renunțe la unele măsuri din proiectul de ordonanță privind tăierea unor cheltuieli care ar duce la desființarea sau falimentarea a numeroase teatre, filarmonici, case de cultură și școli de arte. Aceleași consecințe le va avea aplicarea orbească a acestor măsuri negândite și în privința muzeelor, bibliotecilor și revistelor de cultură, finanțate toate din bugetele autorităților locale.
Cultura și sportul – care nu au fost interesante pentru niciunul dintre cele 27 de guverne de după Revoluție (da, atâtea au fost) – au supraviețuit prin eforturile adeseori supraomenești ale generațiilor care acum se sting. Cele noi nu par interesate de aceste aspecte fundamentale ale vieții- deși acestea sunt cele care dau identitatea și măsura capacităților unui individ, ale unei comunități, ale unui neam. Mai contează astea acum? Văd că nu, așadar guvernul nostru pare numai bun pentru tendințele contemporane.
