Acum ceva vreme, mai mult de nevoie decât pentru că m-ar fi interesat în mod deosebit, am urmat un curs pus la cale de ASF. Da, chiar Autoritatea de Supraveghere Financiară. N-am mai reușit să termin deoarece s-au gândit că n-ar fi rău să mă mătrășească. Prea multe întrebări care nu-și aveau rostul. Am ceva pretenții de Casandră, iar unele dintre curiozitățile subsemnatului au avut legătură cu ceea ce la timpul potrivit s-a numit dezastrul Euroins.
Cât timp am fost acceptat la cursul respectiv am aflat informații interesante, dar numai dacă sunt analizate dintr-un anume punct de vedere. Toți așa-zișii formatori s-au străduit să ne bage în cap că, în ciuda faptului că statul ne reține direct și indirect mai bine de două treimi din venituri, în lumea reală suntem pe cont propriu. Trebuie să fiți conștienți și să-i conștientizați și pe alții că, dacă vrem o bătrânețe liniștită, trebuie să cotizăm din timp la Pilonul 3 de pensii private. Și trebuie să investim în cât mai multe instrumente dacă vrem să avem ceva mai mulți bani. Bursă, fonduri mutuale și ce se mai poate.
Mi-am permis să întreb de ce mama naibii ne oprește statul un sfert din venituri pentru fondul de pensii dacă atunci când o să vină vârsta potrivită să o încasăm pensia nu o să fie cine știe ce. De ce nu ne lasă să investim banii într-un fond privat de pensii sau să facă un pustiu de bine și să ne bage banii de pensii în conturi individuale, nu la grămadă, să investească în titluri de stat sau ceva de genul și să ne dea fiecăruia banii munciți, nu cât au chef guvernanții să ne facă pensia. Atât a lipsit… Mi s-a spus de la obraz că nu știu ce înseamnă spiritul de solidaritate socială și că nu înțeleg cum funcționează sistemul de pensii din România. Da, la faza asta m-a cam prins. Înțeleg eu ceva, dar nu pricep… Un cetățean plătit cu salariul minim contribuie la bugetul de pensii cu aproape patru sute de mii de lei în patruzeci și ceva de ani. Dacă luăm în calcul speranța de viață a românilor, să spunem că statul ar putea să-i plătească respectivului cetățean – din banii lui dați la stat, nu din altă parte – o pensie de peste trei mii de lei. Solidaritatea socială e bună, dar când te costă mai bine de jumătate din ceea ce ai putea obține după o viață de muncă e cam aiurea. Și când te gândești că solidaritate socială înseamnă că din banii tăi se plătesc pensiile speciale îți vine un chef nebun să nu mai dai un sfanț la stat.
În loc să-și facă treaba pentru care a fost înființată, instituția ASF are grijă să le recomande cetățenilor responsabili să investească în pensii private, în acțiuni și, desigur, să-și facă asigurări fără număr. Când am atras atenția asupra faptului că, întâmplător, companiile de asigurări dau faliment când ți-e lumea mai dragă am primit biletul de ieșire. Nu-mi pare rău; eu unul deja am învățat ce era de învățat. Unele lucruri deja le știam și anume că statul este un prost administrator și că pensia pe care o vom primi dacă vom prinde vârsta va fi cât vor decide aleșii să fie; contribuțiile nu au nicio legătură. Statul ia cu amândouă mâinile și dă doar cu vârful degetelor, pentru unii e mumă, dar pentru cei mărunți și onești e doar o ciumă nesătulă. Nu poți spolia cetățeanul de un sfert din venitul brut și apoi să-i spui că, dacă dorește pensie decentă, nu are decât să investească ce i-a mai rămas în pensii private sau acțiuni. La cum funcționează bursa la noi e nesimțire curată să recomanzi cetățenilor să investească în acțiuni. Poate n-ați uitat că pe timpul lui Dragnea a fost creat Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții – sună mai degrabă manelistic decât bombastic – în cadrul căruia au fost puse la un loc companiile rentabile cu găurile negre. Cu alte cuvinte, la final bilanțul investitorilor nu are mari șanse de a deveni pozitiv, dar ASF recomandă cetățenilor să pompeze bani în așa ceva. Asta în condițiile în care educația financiară, la fel ca mai toate tipurile de educație, se face doar pe hârtie. Descurcați-vă singuri, oameni buni, că de la stat nicio nădejde…
