Nu am idee dacă noua tendință de pe piața energiei – panourile fotovoltaice – va conduce la salvarea planetei de toate relele provocate de procedeele convenționale (cărbuni, petrol, gaz, lemn etc.) de producere a … sângelui care mișcă economia țărilor planetei. Cert este că foarte mulți români s-au băgat în această horă care, spun ei, le va aduce independența energetică și implicit cheltuieli de întreținere mult mai reduse. Dacă în urmă cu vreo doi-trei ani această daraveră cu panourile fotovoltaice se înscria pe un drum cât de cât normal, astăzi, datorită probabil și numărului foarte mare de solicitanți, timpul necesar pentru finalizarea și execuția proiectului durează luni de zile dacă nu mai mult, adică peste un an. Fiecare mic investitor speră ca vara să bage în sistem o grămadă de kilowați, iar iarna să i se pună la dispoziție toată „agoniseala” lui din vară. Teoretic și practic așa ar fi corect, numai că, iar îmi vine în minte o replică din „Moromeții”, alta decât cea cu fonciirea: „N-auzi, mă, să-mi dai o țigare?” „Păi de unde să-ți dau dacă n-am?”. Cam așa va fi dialogul la iarnă dintre cetățeni și autoritățile diriguitoare din energie. Suprasaturarea sistemului energetic național din perioada de vară (sau, mai exact spus, din zilele însorite) va fi evidentă în timp ce reculul de producție înregistrat pe această piață în zilele de iarnă sau mohorâte iarăși va fi evident. Și atunci, care ar fi soluția? Un algoritm judicios elaborat de către autorități ar suplini cumva returnarea totală a kilowaților produși în vară. Din păcate, mafia din acest extrem de important segment al economiei naționale formată din „băieți deștepți” (vorba lui Băsescu) va avea grijă ca orice mișcare de pe piață să le aducă lor părăluțe în pungă. De unde? Din pungile celor mulți care au crezut că sunt de capul lor pe cea mai prosperă piață din România. Cum? Prin returnări cu picătura, uneori deloc, funcție de clienți sau … vremuri! Din fericire sau nefericire, încălzirea globală schimbă din temelii clima și drept urmare, piața panourilor voltaice va fi o opțiune extrem de tentantă pentru români. Așadar, soarele, această inepuizabilă și eficientă sursă de energie pare a fi la momentul actual ținta piept numărul 1 pentru români și nu numai. În acest context, mă miră cumva faptul că state unde soarele se ascunde doar câteva ore pe zi nu au încurajat și nu au făcut nimic spre a-i fructifica generoasele raze. Gândiți-vă la milioanele de hectare din Sahara unde, printr-o investiție uriașă, s-ar putea asigura un procent considerabil din energia globală utilizată de oameni. Într-adevăr, trebuie un purcoi de bani, dar din fericire acești bani există. Dacă sunt așa de aplecate asupra viitorului Terrei de ce SUA, Rusia, China, India, Japonia, Regatul Unit, dar și alte state puternic dezvoltate nu sistează pentru un an, doar atât, producția de armament și banii astfel economisiți să-i investească în aceste procedee neconvenționale de producere a energiei? Răspunsul la această întrebare este, din păcate, vânare de vânt, vorba regretatului Florian Pittiș. Argumentele în favoarea acestei afirmații sunt destule. În primul rând, niciodată niciun stat puternic nu-și va băga sabia în teacă de frica altora care oricând sunt dispuși să-l atace pe la spate dacă e descoperit. Că așa e omul pe pământ: cuprins de necinste, de îndoială, de neîncredere, de dorință de mărire și lista ar putea continua. Al doilea argument are alte valențe și anume, teama marilor puteri de a nu fi copleșite ulterior de statele scoase cumva la liman cu investiția lor. Cum s-ar spune, este vorba de utilizarea cinică a străvechii vorbe românești, „Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești.” Și ultimul argument, tot cu greutate, se referă la îngrijorarea marilor puteri că nu își vor putea recupera investițiile în niște zone în care disciplina, ordinea, civilizația într-un cuvânt, sunt în mare suferință. Așadar, concluzia în ceea ce privește cea mai ieftină, îndestulătoare și eficientă energie – cea solară! – este parcă desprinsă dintr-un străvechi proverb românesc: „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă!” Sau, altfel spus, există mulți prosumatori dar și mai mulți … „consugători”!
corect