La ceas de seară, mai ies și eu prin oraș. Să inspir cât mai mult din atmosfera sărbătorească a perioadei, dar și să ignor ceea ce e urât și produce disconfort. Nu prea e cum, din păcate. Aglomerație, prea multe mașini și prea puțini șoferi. Și la capitolul decorațiuni de Crăciun era loc de mai bine, dar, până la urmă, bine că nu e mai rău.
Și, că tot veni vorba de rău, cam dificil de ignorat cetățenii trecuți de o anume vârstă care și-au adus aminte de îmbulzelile din tinerețe și au dat iama prin magazine. Și, în timp ce împing căruțurile doldora – ceva ce n-au visat în trecuta lor tinerețe – au timp de depănat amintiri. Și, totuși, era mai bine pe timpul lui Ceaușescu… Pur și simplu nu poți scăpa de Martorii lui Ceaușescu. Faptul că s-au împlinit niște ani de când Geniul Carpaților a avut parte de o intoxicație subită cu plumb servit pe țeava pistolului mitralieră îi răscolește pe nostalgici. E perioada în care, virtual sau fizic, se găsesc câțiva care să mă tragă de mânecă. De ce scrii rău de Ceaușescu? Ceaușescu era patriot, își iubea țara, nu a vândut-o la străini și pe timpul lui se trăia mai bine ca acum. Tu nu știi cum a fost, ți-au umplut americanii capul cu prostii…
Din păcate, știu prea bine cum era pe timpul lui Ceaușescu. Și nu vreau ca acele timpuri să se întoarcă. Înainte să intrăm în vacanța de iarnă eram adunați în careu – formațiunea dragă comuniștilor –, iar milițianul și activistul veneau să ne prelucreze. Să nu cumva să umblați cu colindatul sau cu Steaua. Eram așa de înapoiați și de prost educați că nici nu știam ce înseamnă să umbli cu Steaua. Am aflat de la părinți și bunici care erau tradițiile de Crăciun, înainte să vină comuniștii și să pună umărul la zidirea omului nou. Profesorii ne spuneau și ei să nu cumva să ne prindă la colindat în ajun de Crăciun, dar o făceau pentru că li se cerea; niciun dascăl nu ne-a închis ușa când am fost să-l colindăm.
Bunicii și părinții povesteau de Moș Crăciun, comuniștii erau cu Moș Gerilă. Eram chemați din vacanță la căminul cultural să lălăim ode și primeam două bomboane învelite în hârtie poleită pe post de răsplată. În ajun satul era scufundat în beznă; nici măcar de Crăciun nu se îndurau să dea câteva ore în plus de energie electrică. Colindații ne primeau cu lumânarea sau lampa în mână. De Ignat porcii erau tăiați la o bucată de noapte, să nu audă cine nu trebuie. Nu era voie să sacrifici animale, nu era voie să vestești Nașterea Domnului. Cotau doar realizarea planului cincinal, exporturile și odele pentru cel mai iubit fiu al poporului. Mâncarea era puțină și cumpărată cu sacrificii, la suprapreț, atunci când se găsea. Pentru portocale se stătea la coadă ore întregi și cine nu știe ce înseamnă urletul disperat „să se dea doar câte două, să ajungă la toată lumea” nu are dreptul să regrete acele vremuri. Noi, copiii Epocii de Aur, eram convinși că portocalele se coc doar de Crăciun.
Frig, foame, frică… Acesta era Crăciunul comunist și e de mirare că-l regretă tocmai cei care l-au trăit. Aveam mai puține, dar eram mai fericiți. De unde le mai scoateți, minți luminate ce sunteți? Ce fericire era să petreci Crăciunul pe întuneric și flămând, să nu te înduri să gușți măcar o feliuță din nenorocita de portocală pentru că trebuia să lași totul la copii? Măcar ei să nu știe ce e lipsa… Asta e marea fericire după care plângeți? Că părinții voștri își rupeau de la gură să mâncați și voi o portocală? Sau chiar voi ați făcut foamea să aibă cei mici un viitor… Nu știați ce e acela căruț de supermarket, darmite că putea fi umplut cu marfă. E drept că umplutul costă, dar măcar este cu ce. Nu trăim vremuri foarte grozave, dar categoric sunt mai bune decât ceea ce se îndura să ne ofere Ciuruitul și nimic nu e mai jalnic la un popor decât să regrete vremurile când gemea sub talpa unui dictator crud și analfabet. Aveți destule de regretat, dar nu pe Ceaușescu, scârba respectivă nu merită așa ceva. Înjurați-l că v-a răpit tinerețea, că v-a distrus cei mai frumoși ani ai vieții, nu-l pupați în dos. Pur și simplu nu merită…
