Am urmărit încă de la început evoluția fenomenului Roșia Montană. La vremea respectivă am și scris pe marginea subiectului, subliniind că era genul de afacere din care statul nu avea nimic de câștigat, dar din care toți românii aveau de pierdut. Practic, singurul beneficiu despre care se vorbea în spoturile publicitare ale perioadei erau locurile de muncă asigurate de exploatarea aurului. Câteva zeci de locuri de muncă pentru vreo cinci ani, mai exact. Posturi de pălmași, plătite ca atare. Îl mai țineți minte pe moșul ăla cu figură de… însetat care făcea un gest circular și cam greu de descris cu mâna dreaptă? Cu ce ne alegem dacă nu avem locuri de muncă? Ar cam trebui dă vi-l amintiți, deoarece era vorba de manipulare.
A ieșit lumea în stradă, s-au semnat petiții și aleșii au făcut pasul înapoi. Gata, nu se mai exploatează aur la Roșia Montană. A urmat procesul cu miză de miliarde și, de ceva vreme, ai noștri guvernanți au început să ne pregătească psihologic pentru vestea cea mare: la tribunalul de arbitraj internațional România a cam pierdut procesul Roșia Montană și va trebui să plătească miliarde de dolari pe post de daune. Evident, nu putem vorbi de sume atât de mari fără să amintim de vinovați. Și gașca din fruntea țării a și găsit vinovații: Cioloș și USR, că ăștia au protestat, au scos lumea în stradă și au băgat Roșia Montană în patrimoniul UNESCO. Ei să plătească, nu noi, mai ales un anume consilier de-al Marcelașului cel Viteaz, care era premier în perioada respectivă și a dat ordonanțe cu dedicație pentru ca „să fie totul bine”; o expresie cât se poate de nemernică dacă o analizăm doar prin prisma a ceea ce înseamnă pe plaiurile mioritice.
Am fost pregătiți sufletește pentru o decizie cât se poate de nefavorabilă, însă minunea s-a întâmplat și, în ciuda faptului că reprezentanții României în proces au făcut tot posibilul sa piardă procesul, verdictul final a fost mai mult decât favorabil. România nu numai că a câștigat procesul, dar are de primit și ceva cheltuieli de judecată. Și, cu ocazia asta, care mai de care s-au gândit să-și asume meritele. Marcelașul cel Viteaz s-a și repezit să posteze pe peretele rețelei de socializare că „ne-am luptat pentru România pentru că era nedrept ca fiecare salariat și pensionar al acestei țări să fie penalizat pentru ticăloșia unor antiromâni” și, evident, „românii nu trebuie să sufere din cauza deciziei unor premieri care au pus interesele personale mai presus decât interesele naționale”. Pentru câteva clipe am crezut că vrea să-și dea demisia.
Cam bruscă și radicală schimbarea, nu credeți? De unde și până unde procesul era dat ca și pierdut, dintr-o dată aflăm că oamenii Marcelașului ne-au salvat de la o daună de proporții naționale, una pe lângă care Afacerea Skoda e pistol cu apă. Care e șmecheria? Care a fost rostul știrilor panicarde cu care premierul a aruncat în populație în ultima perioadă? A manipulat premierul bursa, așa cum îl acuză adversarii politici? Încearcă să-și asume o victorie la care nu a contribuit cu nimic? A dat cu bâta în baltă? Se poate spune și asta, dar credibilitatea nu i-a fost afectată, din păcate, cel puțin nu în segmentul de electorat pe care se bazează la alegeri.
Per ansamblu, Marcelașul a ieșit pe plus. A creat paravanul mediatic necesar pentru a ascunde mânării despre care habar nu avem – de unde să știm cât toată presa era cu ochii pe Roșia Montantă? -, a găsit vinovați pe cei de la USR și n-a pierdut ocazia să se dea mare. Premierul se laudă că nu a acceptat jaful în cazul vaccinurilor Covid, nu a acceptat jaful nici acum. Ce treabă au vaccinurile Covid cu Roșia Montană? Păi, știți voi, ăia de la USR…
Practic, Marcelașul vrea să ne transmită că el ne-a salvat banii. Niciun salariat și niciun pensionar nu va avea de suferit pentru că el, în ultima clipă, a schimbat soarta procesului. Cum anume? Sunt câțiva care-l acuză de manipularea bursei și că a încasat un porcoi de parale pentru partid, iar dacă ajunge să fie cercetat de cineva din afară, riscăm să ne trezim cu un proces în urma căruia vom avea de plătit despăgubiri adevărate. Și de alea nu o să ne salveze nici Marcelașul cel Viteaz. Cum să ne salveze dacă tocmai el ne-a băgat în belea? Să ne gândim că CEO de la Gabriel Resources are afaceri profitabile cu instituții ale statului Român. O mână spală pe alta, cum s-ar spune…
