Adesea mă gândesc că numitul Ion Luca Caragiale n-a fost nevoit să depună cine știe ce efort pentru a-și desăvârși opera. A privit în jurul său și a găsit mai mult decât inspirație, și-a găsit creațiile de-a gata. În cazul lui Caragiale e de admirat mai degrabă curajul de a scrie decât geniul literar. Din păcate, e mai actual decât niciodată și, când spun asta, am în vedere ultimele mișcări din politică. Ținând cont de miza electorală a anului curent, mișcările sunt de așteptat, la fel și intensificarea luptei politice, dezvăluiri, șantaje, tot tacâmul, mai pe scurt.
Pe plan național, surpriza cea mai mare a fost livrată de candidatul USL (să ne raportăm astfel la refacerea alianței PSD-PNL) la Primăria Capitalei. Surprize-surprize! Nu e Gabriela Firea, ci un anume Cătălin Cîrstoiu, un ilustru necunoscut dacă e să-l comparăm cu cine jinduiește să spolieze bugetul Capitalei în următorii patru ani. Nu e Firea?! Nu se poate așa ceva…
Ba se poate, tocmai a devenit oficial. Gabriela Firea nu mai candidează, deși după ce a fost mătrășită de electorat de la Primăria Capitalei s-a aflat, practic, într-o perpetuă campanie electorală, iar debarcarea ei nu are nicio legătură cu scandalul azilelor groazei. Cel puțin asta putem înțelege din faptul că balaurul cu două capete i-a asigurat un loc eligibil la europarlamentare. Nu e de ignorat că Firea, în tandem cu Burduja, va coordona campania electorală pe București. Parcă se întrevede ceva din „O scrisoare pierdută”. Spre finalul piesei de teatru, când Cațavencu își recunoaște înfrângerea și-și cere spășit iertare, „bărbata” Zoe îl ia cu binișorul și-i trasează niscaiva sarcini. Să conducă manifestația publică după alegeri, să prezideze banchetul popular din grădina primăriei, să chefuiască cu poporul și, desigur, să salute, în numele alegătorilor, pe deputatul ales și prefect. Acel Cațavencu care a devenit din râvnitor la fotoliul de deputat cel mai devotat aplaudac al celui i-a suflat postul printr-o strategie bazată tot pe o scrisorică…
Cum spuneam, patru ani de zile Firea și-a tot făcut campanie electorală. Și ea, și partidul au investit în viitoarea bătălie pentru Capitală. Scandalul cu azilele nu a afectat-o chiar atât de mult încât să-i pericliteze șansele de a reveni la Primărie; românii au memorie scurtă și sunt buni cu cine nu trebuie. Prin urmare, cred că avem dreptul să ne întrebăm care e faza? De ce s-a retras Firea din cursă, ba chiar, cam în genul lui Cațavencu, e pusă în situația de a-i face campanie lui Cătălin Cîrstoiu? Nu e Firea vreo genială, dar dacă e să judecăm prin prisma realității mioritice și al comportamentului Miticilor de pe malurile Colentinei, are mult mai multe șanse să prindă fotoliul de primar general comparativ cu Cîrstoiu. Vrea USL să captureze Bucureștiul prin învăluire, susținându-l din umbră pe Piedone și după alegeri se vor aranja apele să ajungă în tabăra care trebuie? E varianta mult mai plauzibilă, în condițiile în care într-un sondaj comandat de Nicușor Dan, Piedone i-a luat fața. O candidatură asumată, ajutată de o campanie implicată, ar sălta-o bine pe madam Firea, dar ar duce la erodarea procentelor lui Piedone; până la urmă cei doi se adresează aceluiași tip de electorat. Deoarece alegerea primarilor se face într-un singur tur, prezența Gabrielei Firea pe buletinul de vot l-ar avantaja pe Nicușor Dan.
E o variantă, dar cum de a acceptat Firea așa ceva? Nu a făcut-o pentru binele bucureștenilor, asta e clar. A investit prea mult în promovare personală pentru a accepta că, totuși, locul ei nu e la Primărie. Încă are influență în partid și un efort conjugat PSD-PNL i-ar asigura șanse; cel puțin acesta e discursul cu care putea să-l convingă pe Ciolacu. Pur și simplu a investit prea mult pentru a se lăsa dată la o parte; nu e stilul ei. Să fie vorba de un șantaj? Foarte posibil, iar dacă nu e șantaj… Oare câți bătrâni o fi primit pe post de compensație pentru a renunța la strugurii la care și-a tot construit scară? Și nu e vorba că strugurii sunt prea sus; e clar că nu-i merită.
