O sticlă de la vodcă goală şi un PET tăiat la jumătate şi plin cu lalele este imaginea emblematică a galantarelor din hala de carne din cadrul Pieţei Centrale.
Ieri, la ora 10.00 nu mai era aproape fir de carne. S-a vândut tot. Până şi copitele de porci, pe care oamenii le-au cumpărat pentru animale. S-a vândut chiar şi carnea de pui congelată spre satisfacţia temporară a comercianţilor, cărora le merge, pe moment, mai bine decât la sărbători. Pe moment, pentru că nu se ştie ce va fi mâine.
Astăzi iraţionalitatea a învins şi puhoaie de oameni au cumpărat tot ceea ce le-a căzut în mâini. Poate chiar mai mult decât aveau nevoie. Nu s-a mai uitat nimeni la termenul de garanţie. Nu a luat nimeni în seamă faptul că produsele expiră şi nu mai sunt bune de nimic, decât pentru o toxiinfecţie alimentară, care poate fi mult mai gravă chiar şi decât o infectare cu coronavirus. Toţi s-au ghidat după expresia „mai bine să fie mai mult, decât nimic”.
Situaţia nu e caracteristică doar românilor, ci ea s-a întâlnit, în primă fază, şi în statele occidentale, dar acolo autorităţile au ştiut să gestioneze panica. La noi, nu! Acolo, guvernanţii au explicat măsurile pe care le-au luat şi impactul lor. Au explicat de ce se instituite „starea de urgenţă”, de ce e bine să ne facem provizii doar pentru o perioadă scurtă de timp. La noi, a ieşit preşedintele Iohannis, uşor nebărbierit, şi a anunţat că va decreta luni „stare de urgenţă”, dar nu a spus nimic despre ce presupune asta, despre ce măsuri se vor lua şi care e logica lor. Nu! Nu a făcut nimic din toate astea. Iar lumea s-a panicat din nou, mai ales că aproape nu e familie să nu aibă o rudă sau un vecin plecat la muncă în Italia şi care să nu le fi spus că au ajuns să nu mai fie lăsaţi să meargă la cumpărături.
Colac peste pupăză, posturile cele mai populare în rândul anumitor categorii de public au lansat zvonul că se raţionalizează produsele alimentare. Ce putea fi mai panicard pentru un popor care încă mai trăieşte cu sechelele comuniste, mai ales pentru cei de vârsta a treia, care au prins din plin perioada în care pâinea, salamul, uleiul sau zahărul se lua pe cartelă?
Nu a contat anunţul marilor magazine care spunea negru pe alb că „există cantităţi şi stocuri pentru toţi, dacă suntem solidari şi ne gândim şi la nevoile tuturor”, ci doar zvonurile propagate cu insistenţă de anumite canale media, care culmea au primit apă la moară din partea unor magazine ce au luat măsuri pentru „astâmpărarea” poftei cumpărăturilor prin limitarea vânzării unor anumite produse la 10 unităţi de persoană. Ei nu au realizat că din cauza acţiunii lor, de a cumpăra totul în „cantităţi industriale”, marii retaileri au decis să limiteze un pic vânzările, „doar pentru consum propriu”. Adică, repet, la 10 sticle de înălbitor sau spirt medicinal de persoană!
Este normal ca fiecare familie să aibă o rezervă minimă de alimente şi de produse de igienă de bază, dar toate acestea ar trebui să fie făcute raţional, din timp, şi reînnoite continuu, astfel încât situaţii precum cele de acum să nu ne prindă nepregătiţi şi să luăm cu asalt magazinele. Lecţia pe care ne-o dă acum pandemia de coronavirus ar putea fi una preţioasă, dacă vom învăţa ceva din ea, dacă nu, vom fi condamnaţi la prostie pe veci.
