Sunt în toi negocierile pentru pachetul de stimulare economică de 750 miliarde euro, anunțat cu puțin timp în urmă de Ursula van der Leyen, preşedintele Comisiei Europene. Cu o abilitate pe care la vremea anunțării deciziei am lăudat-o, delegația română a obținut promisiunea unui cuantum de 33 miliarde euro pentru țara noastră, din care mai mult de jumătate sub formă de granturi, adică fonduri nerambursabile. Numai că la mijloc este o mică problemă: deblocarea fondurilor depinde de înaintarea unor proiecte sustenabile și bine justificate.
Este un mesaj puternic, de solidaritate, al Uniunii Europene, semnal evident că executivul european a înţeles nevoia de acţiune imediată în contextul pandemiei şi încearcă să redobândească încrederea statelor membre în proiectul european. Deocamdată nu este nimic convenit. Totul trebuie agreat, iar analiza se face prin procedura „comitologie” (o procedură care vizează responsabilizarea statelor membre privind implementarea unor hotărâri luate). Pe scurt, programele naţionale care ar urma să fie aprobate la finanţare sunt supuse, în prealabil, unei negocieri „toţi cu toţi”. Se dorește, în acest fel, asumarea colectivă a modului de folosire a fondurilor destinate recuperării economice post pandemie dar şi consensul statelor membre asupra „adevăratelor priorităţi” ale UE, pe o perioadă lungă de timp.
Fiecare țară trebuie, în cel mai scurt timp – adică până la finele acestei luni – să elaboreze și să prezinte proiecte naţionale de redresare. În ceea ce ne privește, Comisia Europeană ne-a dat și mură-n gură, încă de acum trei luni, pe ce direcții să mergem: sistem fiscal informatizat, facilități medicale noi, infrastructură de transport pe toate căile posibile, infrastructură și informatizare în educație și cercetare, modernizarea cadrului legislativ, dar și al dotărilor tehnice din justiție, echilibrarea deficitelor structurale.
Doar că pentru politicienii români vin alegerile, cui îi pasă de proiecte? Din partea decidenților din România nu numai că nu s-a făcut nimic concret în aceste sens – că dacă ar fi avut măcar un proiect, oricât de mic, l-ar fi anunțat cu surle și trâmbițe – dar nici măcar nu se întrevede anunțarea la timp măcar a intențiilor, necum a proiectelor. Domeniile sunt atât de vaste, cuprinzând aproape toate aspectele social economice ale țării, încât nu văd cum vor mai face ceva în cele mai puțin de trei săptămâni rămase.
Am să mă rezum doar la câteva exemple, primele care îmi vin în minte, fiindcă sunt și de notorietate. Primul meci din cadrul grupei C a Campionatului European de fotbal 2020, atribuită României, ar fi trebuit să aibă loc duminică 14 iunie. Dacă nu erau restricțiile impuse de pandemie, echipele ar fi trebuit să se afle în țara noastră de cel puțin zece zile și să desfășoare antrenamente. Ei bine, niciuna dintre cele trei arene aflate în construcție nu este gata. Nici măcar în fază de finalizare. Reamintesc că astă iarnă, datorită temperaturilor ridicate, s-a putut lucra fără pauză, iar pe durata pandemiei activitatea a continuat pe aproape toate șantierele din țară. Tot în legătură cu această competiție trebuiau finalizate mai multe lucrări de transport, respectiv metroul sau măcar calea ferată Otopeni – Gara de Nord, șoseaua de centură a capitalei în regim de autostradă, cu nodurile de legătură aferente, parcări etc. Nici vorbă, nu numai că nu sunt gata dar unele se află încă în stadiu de proiect, pe planșe. Cât de ridicoli am fi fost dacă nu era pandemia?
Niciun spital regional, nici măcar început. Bun, a fost promisiunea PSD, dar liberalii nu au dat până acum vreun semn că această cerință a CE ar putea fi pusă cumva în practică. Cu excepția unor proiecte aiuristice, pentru care încă se duc dispute de tip mafiot-imobiliar asupra amplasamentului, nu a fost demarat niciun șantier în acest scop. Ba, mai mult, unde ne promiteau depolitizarea conducerii DSP-urilor și a spitalelor, liberalii s-au făcut de râs cu câteva numiri care au făcut înconjurul planetei – cum ar fi neuitata numire la Neamț a unui coproprietar de firmă de pompe funebre în fruntea spitalului județean.
În finanțe și justiție? Nici pomeneală. În finanțe a fost demarat acum mulți ani un proiect cu Banca Mondială. A murit, îngropat de nesfârșita ceartă asupra atribuirii contractelor și comisioanelor. Ministrul Cîțu este un excelent specialist bancar și cam atât, dar ministerul pe care îl conduce are nevoie de cu totul altceva, de un manager capabil al întregului sistem fiscal românesc. Ca să nu mai vorbesc despre dezastrul programului de ajutorare al IMM-urilor, eșuat zgomotos în prima zi de la lansare. În justiție la fel, banii s-au dus pe salarii, indemnizații și alte forme de răsplată, nici urmă de investiții dar, cel mai grav, nici de proiecte. Și lista ar putea continua până la epuizarea tuturor domeniilor finanțabile din țară. „Proiectele” se rezumă și acum doar la numirile politice fără legătură cu vreun plan de dezvoltare. După cum se vede, nu Europa ne dă jos de la masa bogaților cât nu suntem noi în stare să ne așezăm civilizat la ea.
