Pe piața politică locală, am asistat în ultimele zile la niște mici frământări, modificări sau cum vreți să le spuneți, determinate de către deciziile a doi lideri de partid: Mihaela Huncă și Costel Șoptică. În primul caz, lidera ProRomânia și-a anunțat retragerea din funcția supremă pe județ, încercând (poate chiar reușind!) să-l lase drept succesor pe viceprimarul Liviu Constantin Toma. Această mișcare a stârnit tot felul de controverse în rândul unor tineri din partid, cel mai vocal fiind și de data asta Cătălin Silegeanu, omul care nu se poate nicicum împăca nici cu disciplina de partid mioritică și nici cu metodele intrate de-acum în firesc, de a menține această disciplină. Într-o mână, tânărul botoșănean are dreptate. S-a retras un lider, alegeri democratice!
Numai că, în politica asta de care suntem sătui până peste cap, treburile nu se desfășoară așa cum ar trebui. Liderul trebuie să fie reprezentativ, să unească nu să dezbine, să aibă carismă, discurs, echilibru și, cel mai important, să se înconjoare de o echipă competentă de sfătuitori. Că de unul singur, nimeni nu poate face nimic. Normal, contează și experiența politică, dar cele mai importante calități tocmai le-am enumerat. Totodată, liderul de partid trebuie să fie deschis și cu viziune, să caute și să aducă în partid oameni de valoare și nu să pună pur și simplu rezoluția pe orice cerere oportunistă de intrare în partid pentru funcții sau parale.
Mergând pe aceste principii, interimatul (deocamdată!) al viceprimarului nu este cea mai rea măsură luată în ProRomânia decât într-un simplu caz: dacă Huncă dorește să tragă în continuare sforile partidului, atunci, pa și la revedere, liniște și concordie!
Pe partea liberală, Costel Șoptică a reușit să-și impună un tânăr capabil pe postul de secretar general, Sorin Cornilă. O poziție cheie, foarte importantă în partid. Întrebarea care se va pune va fi următoarea: va avea mână liberă Cornilă să-și ducă la îndeplinire planurile sau va trebui să joace după acordeonul lui Costel? Din câte îl cunosc pe proaspătul secretar general, cred că nu va înghiți tot și își va impune proiectele sale pentru că, până la urmă, este vorba de viitorul său politic. Iar președintele trebuie să înțeleagă imensul rol pe care îl are: acela de a fi simultan și … penelist și pedelist! Că de la schisma asta li s-au tras toate relele! Conflictul etern, crunt și acut cu Flutur nu a adus niciunuia dintre ei nimic bun. Aici ar mai fi multe de spus, ambii dintre dovedindu-ne ori de câte ori au putut că au pus niște orgolii și niște bănuți înaintea tuturor intereselor partidului. A da dreptate unuia sau altuia ar fi un mare risc și doar cei mult prea îndoctrinați sau mânjiți ar putea face asta.
Un alt lucru demn de remarcat în zona juvenilă a liberalilor a fost accederea, săptămâna trecută, în CJ a tânărului fermier Tiberiu Nichiteanu, unul din stâlpii „nordici” ai liberalismului botoșănean.
Numai că intrările pe scena politică ale tinerilor nu trebuie să se producă neapărat în detrimentul seniorilor. Ei trebuie să fie complementari, să unească avântul tineresc cu experiența, să vină cu un suflu nou care să miște pânzele învechite ale ambarcațiunii.
De-a lungul timpului am văzut și la PSD și la PNL tineri aduși de tătuca de mânuță să fie șefi prin fel de fel de instituții, dar au clacat lamentabil pe motive de lipsă de multe: bun simț, răspundere, inteligență, orientare, cultură samd. Unii chiar au sfârșit tragic și mă gândesc la valul de lupi tineri ai lui Tăriceanu din anii 2007-2009 care au avut mari probleme cu justiția, ei crezând că politica le poate accepta orice. Politica, da, justiția, ba! Cristian Troacă (David), Tudor Chiuariu, Bogdan Olteanu și alți împopoțonați puși să semneze orice la cabinetele lor de mari miniștri au ajuns acolo unde nimeni nu vrea să ajungă.
Din aceste motive, tinerii din politică trebuie, în primul rând, să mustească de responsabilitate, inteligență, echilibru, rațiune și, cel mai mult, răbdare. Că vremurile trec și vin!
