Parcă am trăi într-un thriller. Unul de duzină, regizat de amatori care n-au idee despre lumea în care trăim. Școala s-a relansat după o vacanță surpriză de două săptămâni, fără însă să beneficieze de cine știe ce ajutoare contra pandemiei. Cârcotașii spun că vacanța asta pe repede înainte a fost dată pentru ca prima doamnă a țării să-l poată însoți pe întâiul turist al nației pe meleaguri egiptene. Așa, să fie puțină relaxare și armonie în familie, doar au trecut atâția ani de când locuiesc în case separate și fac pe banii statului naveta între Cotroceni și domicilii.
Sămânța de scandal e mai prezentă ca oricând și ministrul Cîmpeanu încearcă să-i scoată vinovați pe profesori pentru ceea ce se întâmplă și urmează să se întâmple în școlile din România. Admite, cam cu jumătate de gură, că școala virtuală nu e cea mai potrivită formulă, însă ar putea fi. Din păcate, în opinia ministerială, profesorii nu s-au pregătit corespunzător și din cauza asta se merge pe școala tradițională. Și, desigur, nu s-au vaccinat corespunzător; conform indicațiilor de sus, elevii revin în bănci doar în acele școli unde procentul de vaccinare a personalului depășește 60%. O măsură cât se poate de aiurea și arbitrară. Dacă luăm în calcul că avem un profesor la douăzeci și ceva de elevi care nu s-au vaccinat și provin din familii care nici nu vor să audă de așa ceva (și asta ca urmare a politicii inconștiente duse de autorități), scădem cam sub 5% vaccinați dintr-un grup, nu-i așa?
Conform logicii la nivel înalt, profesorii reprezintă cel mai mare pericol când vine vorba despre viroza chinezească. Pentru că nu interează incidența din comunitate, nu interesează rata de vaccinare în familiile din care provin elevii. Nu pasionează pe nimeni că elevii care fac naveta din sate către liceele de la oraș stau claie peste grămadă în mijloacele de transport și sunt culeși și din zece localități. Vina nu e la minister, ci la profesorii care nu știu cum să predea virtual… Nu, serios? Știu familii de profesori care au investit și peste zece mii de lei în aparatura necesară și au plătit cursuri la formatori particulari pentru a face față școlii virtuale. Ministerul n-a asigurat decât în mică măsură cele necesare activității online deși a promis multe. N-a fost în stare să asigure măști pentru elevii reveniți la clase… Și, desigur, n-a făcut niciun efort pentru ca Educația să primească procentul legal din PIB. Testele rapide or să apară, dar mai încolo, deocamdată ministerul își bagă la înaintare angajații. Pe cei mărunți, doar n-o să riște capete din vârful ierarhiei.
Cei care lucrează în învățământ știu cum evoluează o viroză. Prima dată vine la școală un copil cu febră, frisoane și ce mai presupune viroza. Încerci să-l trimiți acasă, dar părinții insistă să fie prezent la ore, deși medicul i-a recomandat izolare la domiciliu. Cică rămâne în urmă cu materia. A doua sau a treia zi părinții sunt rugați să vină la școală deoarece odrasla a leșinat. Nu te joci cu boala… După o săptămână curg scutirile medicale. Și nu doar la clasa sau școala respectivă. Copiii interacționează, fac schimb de viruși. Cam acesta e mecanismul de propagare, ignorat de geniile de la conducere.
La debutul școlii rata de infectare era, oficial, suportabilă pe motiv de congres PNL. După doar câteva săptămâni situația a devenit critică. Și, mai rău decât atât, au început să moară cadre didactice și elevi. Profesorii loviți de Covid dau ca sursă de infectare școala, copiii la fel, dar autoritățile nu vor să audă de așa ceva. Școala tradițională le convine; e cea mai ieftină variantă. Însă, în momentul de față, se plătește cu vieți. Ecaterina Andronescu poate răsufla ușurată. A predat titlul de gropar al sistemului. Din păcate, cazmaua din mâna actualului ministru nu e doar metaforică.
