Pe vremea când Petre Daea a transformat Ministerul Agriculturii într-o veritabilă scenă pentru interminabilele lui spectacole de stand up comedy, marea întrebare a unora dintre români era dacă se va găsi cineva capabil să-l egaleze sau ceva din categoria „se poate și mai rău”, în condițiile în care Cormoranul agriculturii românești nu lăsa să treacă o zi fără să emită vreo dumă cu caracter personal. Atât de personal, încât unii erau convinși că e tatăl lui Bulă.
Mda, cam dificil de depășit domnul Daea, dar haznaua politicii românești se pare că e plină de surprize, iar cele mai multe numai plăcute nu sunt. Noul ministru al Agriculturii, Florin Barbu, a dovedit că e capabil să-l depășească pe Daea și încă mai are timp să demonstreze ce poate. Legat de Daea, lucrurile erau oarecum de înțeles. Nu normale, doar ceva circumstanțe atenuante. Daea era un comunist convins, cu mod de gândire și acțiune comuniste. Ăsta era Daea, născut și educat în comunism. Însă de la Barbu ar trebui să avem ceva pretenții.
Astfel, mai zilele trecute, într-un interviu pentru Euronews, pus în situația incomodă de a da ceva explicații pentru scandalul stufului din Delta Dunării, ministrul Agriculturii a început să o dea pe citate din Ceaușescu. Domnul Ceaușescu… „Nu vreau să exagerez, președintele nostru, domnul Nicolae Ceaușescu, nu spunea degeaba că stuful e aurul verde al României” și „Nu cred că a spus acest lucru dacă nu era adevărat”. Barbu dixit. Și a spus-o pe un ton așa de evlavios, încât m-a cam luat cu greață. Domnul Nicolae Ceaușescu… Dacă mai trăia minunea bâlbâită de la Scornicești, tot pe Barbu îl aveam la Agricultură, zău așa.
Comunismul lui Florin Barbu nu e de înțeles și nici scuzabil. Individul abia sărise de zece ani când Ceaușescu a simplificat peisajul politic. Dacă datele din CV-ul public sunt corecte, era în clasa a III-a; de-abia își primise cravata de pionier. De unde și până unde atâta evlavie, atâta admirație pentru Ceaușescu, care în ochii lui e ditamai domnul Ceaușescu? Și dacă a spus ceva Ceaușescu, atunci așa era, că Ceaușescu… Nu se știu prea multe despre părinții lui Barbu; doar că odrasla a trecut pe numele lor ceva terenuri. Despre actualul ministru al Agriculturii presa din sudul țării a făcut o serie de dezvăluiri scandaloase; practic omul a evoluat de la lipitor de afișe la ditamai ministrul, iar familia a prosperat din contracte cu statul. Admirația pentru Ceaușescu i s-o fi trăgând de la afacerea cu rețeaua de apă de la Scornicești? Dă-o naibii de meritocrație; partidul știe mai bine.
Totuși, există o Ordonanță de Urgență din 2002. OUG 31, mai exact, care la art. 5 spune următoarele: „Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unei infracțiuni contra păcii și omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe prin propagandă, săvârșită prin orice mijloace, în public, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi”. Ceaușescu a fost un criminal nenorocit, care și-a înfometat și persecutat poporul. A-i ridica osanale e genul de acțiune care se cam cere pedepsită, doar că n-am auzit pe nimeni care să ia atitudine serioasă împotriva individului. Firesc era să-și dea demisia, dar nu o să vedem așa ceva. Individul are protecție politică, rămâne acolo unde a fost pus. Deocamdată demonstrează că e util. L-a mătrășit pe Ionuț Lupu din fruntea APIA pe motiv că ar fi incompetent; deci nicio legătură cu faptul că Lupu a blocat plata subvențiilor pentru mlaștini și stufărișuri transformate din pix în pajiști, iar blocarea plăților a afectat afacerile șmecherilor care l-au pus pe Barbu ministru.
Democrația e din ce în ce mai palidă pe meleagurile mioritice. Legi există, dar numai pentru cei mărunți. Șmecherii ca Barbu nu au de ce să se teamă; lor le e dor de Ceaușescu și nu fac niciun secret că-l vor înapoi. Dacă nu pe Ceaușescu ca atare, măcar democrația din vremea lui.
